Criza energetică intră acum în faza cronică. Cuvântul-cheie este CHINA. O lume întreagă depinde de aprovizionarea cu bunuri din „atelierul lumii”.
„China strănută, iar lanțurile globale de aprovizionare răcesc”, afirmă John Glen, economist la Chartered Institute of Procurement and Supply.
După pandemie, o altă criză lovește omenirea. Esta criza energetică mondială care riscă să transforme Crăciunul într-o sărbătoare fără anumite produse, cel puțin fără cele importate din China, scrie analistul Tim Wallace în The Telegraph.
Facturile la energie ale gospodăriilor populației au crescut, deoarece lipsa globală a gazelor conduce prețurile pieței la maxime istorice. Economiștii prezic de-acum o creștere și mai accentuată în luna aprilie.
Dar problemele legate de gaze și electricitate reprezintă o mică parte a crizei resimțite la nivel global. Fabricile din China – ”atelierul lumii„ – sunt cele mai recente victime. Problemele țării s-au dublat.
Unul este similar cu cel al Regatului Unit. Furnizorii britanici de energie au probleme deoarece prețurile pe care le percep sunt limitate, pe măsură ce costul gazului pe care îl achiziționează crește, ducând la închiderea unor furnizori mai mici. În mod similar, centralele electrice pe cărbune din China sunt prinse între prețurile puternic reglementate și costurile mari ale cărbunelui. Așa cum vremea liniștită a privat Marea Britanie de energia eoliană, seceta din China a afectat producția hidroelectrică.
Goldman Sachs a redus previziunile economice pentru a doua cea mai mare economie a lumii
A doua problemă este că Beijingul a fixat obiective dure privind intensitatea energiei, ca parte a planurilor sale privind mediul. Cererea tot mai mare pentru mărfuri a împins fabricile chineze să lucreze ore suplimentare, în special în industria grea, cum ar fi aluminiul. Utilizarea energiei a crescut și țintele au fost ratate.
Drept urmare, economiștii Goldman Sachs și-au redus previziunile economice pentru a doua cea mai mare economie a lumii, anticipând o creștere zero pentru al treilea trimestru și o expansiune moderată în ultimele luni ale anului.
Scăderea produselor chimice va varia între 10 și 20% în timp ce alții, inclusiv producătorii de textile, hârtie și materiale plastice, pot anticipa o scădere între 5 și 10%.
”Atelierul lumii” se bâlbâie, restul lumii se pregătește să simtă efectele
Robin Xing, economist la Morgan Stanley, prezice că producția totală de oțel va scădea cu 9% în al patrulea trimestru comparativ cu aceeași perioadă din 2020, în timp ce aluminiul va scădea cu 7% și cimentul cu 29%.
Pe măsură ce ”atelierul lumii” se bâlbâie, restul lumii se pregătește să simtă efectele. Începînd cu banii mai mulți pe care îi va scoate din portofelel, până la lipsa aprovizionării.
”Orice lucru care folosește metale la nivel global va fi afectat. Chiar dacă China nu exportă direct către țara dvs, prețul este determinat de cerere și ofertă, astfel încât să nu puteți scăpa de el”, spune Craig Botham, economist la Pantheon Macroeconomics.
China, cel mai mare producător mondial de oțel
De exemplu, China este de departe cel mai mare producător mondial de oțel, producând aproape un miliard de tone în 2019, comparativ cu cele 111 milioane de tone produse de India.
Între timp, transportul maritim are loc în haosul creat de pandemie, care a închis porturile chineze și a dus la mutarea producției în țări precum Vietnamul.
Deficiențele se resimt deja în întreaga lume și este de așteptat să crească. Peste trei sferturi dintre producătorii germani au raportat blocaje și probleme cu aprovizionarea de bază, potrivit Institutului Ifo.