fac credibile predictiile lui Nostradamus. Trec neobservati, traiesc in comunitati inchise, se adapteaza si fac bani oriunde s-ar duce. Din cand in cand se rafuiesc intre ei si sfarsesc in valize. Este imaginea celor mai multi romani despre China, tara contrastelor, cea de-a sasea economie a lumii astazi, cea de-a doua putere economica mondiala peste 16 ani. La scara planetara, imaginea este cu totul diferita. China inseamna superlativul in materie de crestere economica, investitii straine, exporturi, importuri, putere militara si reforma. Este un model imposibil de reprodus, dar care prospera imitand, inovand si adaptandu-se. Interesul pentru China este enorm. Organismele financiare internationale se calca pe picioare sa o indatoreze, inventeaza instrumente de creditare si fac concesii la care Romania nu ar putea spera vreodata. Companiile transnationale o considera destinatia ideala pentru delocalizarea productiei. Marile puteri economice o privesc cu precautie. Piata chineza este enorma, 1,2 miliarde de consumatori, care in ultimul deceniu au dovedit un apetit impresionant pentru aproape orice marfa, de la materii prime la produse de lux „made in Europe”. Un ceas Omega original costa, pe Drumul Matasii, bulevardul magazinelor de lux din Beijing, 12.000 USD. Ceva mai incolo, pentru acelasi ceas, copiat la mare arta de localnici, platesti doar 80 USD. Ambele se vand foarte bine, milionari in dolari, produs al socialismului de piata, alaturi de cei mai mult decat modesti ca venituri intregind imaginea despre China.. Deschiderea Republicii Populare Chineze catre lume a inceput cu trei decenii in urma, o data cu dezghetarea relatiilor cu Statele Unite ale Americii. Richard Nixon, primul presedinte american care a vizitat vreodata China, a dat in 1979 tonul normalizarii contactelor diplomatice, exemplul sau fiind urmat in scurt timp de tarile Europei de Vest. A urmat boomul economic. Autorul retetei, Deng Xiaoping, promovand sloganul „A fii bogat este grozav”, concomitent cu reforme specifice economiei de piata. Au urmat doua decenii de crestere economica ce a scos sute de milioane de chinezi din saracia cumplita in care se zbateau. Anul 1988 insa nu a fost bun. Economia a intrat in criza, falimentele din sistemul bancar s-au tinut lant, inflatia a explodat la 30%. Criza a culminat cu reprimarea demonstratiei populare din piata Tienanmen, China a intrat iarasi in izolare pe scena internationala, dar nu a incetinit motoarele cresterii economice. Le-a potentat prin preluarea Hong Kong-ului de la Marea Britanie, in 1997. Hong Kong, cotata in ultimii noua ani consecutivi ca cea mai libera economie din lume, a intarit renumele Chinei de tara a contrastelor. Cea mai libera economie a lumii si cea mai mare economie socialista centralizata fac o pereche functionala. Ultimele saptamani au adus in centrul atentiei problemele Chinei. Economia a carei crestere anuala a fost de 25% in ultimul sfert de secol si de 9% in 2003 se lupta cu un sistem bancar fragil, intreprinderi de stat neproductive si legislatie instabila. Pe ordinea de zi a Congresului National al Poporului, acum in desfasurare, se afla programul guvernului chinez de incetinire a cresterii economice si reducere a saraciei in zonele rurale. Subventiile si facilitatile fiscale acordate industriei vor fi reorientate catre micii fermieri. Se incearca astfel echilibrarea economiei si evitarea supraincalzirii acesteia. Se doreste, de asemenea, cresterea consumului privat si intarirea legilor proprietatii, precum si adoptarea unui amendament constitutional care sa specifice obligatia statului de a respecta si garanta drepturile omului. Este un test crucial care, o data trecut, va situa China in clasamentul primelor trei puteri economice ale lumii.