Câți oameni au murit în România din cauza corupției sistemului sanitar? Câți oameni au murit din cauza mizeriei din spitale? Câți oameni au murit din cauza unor medici care nu au respectat nici viața semenilor și nici jurământul lui Hipocrate? Sunt sute de mii sau milioane?
Mai mult ca sigur, nu vom ști niciodată! Cert este că, dacă doar un singur român ar fi murit, tot crimă se numește. Iar, indiferent că este din neglijență sau din culpă, vinovatul ar fi trebui să plătească. Bineînțeles, nu este cazul!
În România, nimeni nu răspunde pentru nimic. Parlamentarii nu răspund pentru legile tâmpite pe care le dau, magistrații nu plătesc dacă iau decizii în dispreț față de lege, iar profesorii nu dau nimănui socoteală pentru sutele de mii de copii care trec prin școală fără ca să se prindă de ei nici măcar tabla înmulțirii.
Totuși, acum, după 26 de ani de la Revoluție, a venit momentul ca acest cerc vicios să fie întrerupt. Dacă în justiție ceva s-a mai mișcat, reforma fiind susținută și de veniturile de excepție ale angajaților, pentru restul sectoarelor schimbarea nu poate veni decât odată cu reforma educației. Acesta este însă un proces de durată, care va putea schimba mentalități și obiceiuri abia peste zeci de ani. Iar, până atunci, la rata mortalității pe care o avem, vor rămâne prea puțini români care să se bucure de transformarea societății românești. Totuși, deși șansele de reușită nu sunt extrem de mari, în sectorul sanitar este obligatoriu să se încerce o reformă care să vizeze atât viitorul apropiat cât și prezentul. În primul rând, trebuie să facem în așa fel încât veniturile personalului medical să ajungă la nivelul mediei europene. Astfel, le putem cere să muncească mult și să nu mai primească plicuri, iar ei nu vor mai fi tentați să plece. În același timp, managementul spitalelor trebuie să fie selectat profesionist și să aibă indicatori clari de performanță, atât în ceea ce privește actul medical cât și confortul pacientului sau curățenia.
Nu în ultimul rând, este nevoie de investiții masive, făcute cu cap. Este greu de crezut că statul român este în stare de așa ceva. Până acum ni s-a tot spus că sănătatea este gratuită. Adevărul este altul: de fiecare când avem o problemă de sănătate, ne costă mult. Există în România un fel de mercurial în sistem: pentru un consult „gratuit” plătești multe zeci de lei, pentru o operație minoră ai de dat multe sute de lei, iar pentru operațiile complicate sumele sunt de ordinul miilor de euro. Iar, cu toate că dai acești bani, e posibil ca după intervenție să nu te mai trezești deloc. Dacă totuși ai șanse, scapi “doar” cu niște infecții cu care te lupți ani întregi. Pentru prima dată, un ministru al Sănătății a recunoscut dezastrul.
În interviul pe care îl puteți citi în revistă și pe site-ul capital.ro, Vlad Voiculescu a spus că, în mod normal, 80% dintre spitalele României ar trebui închise. Partea bună este că actualul ministru nu trăiește, ca predecesorii săi, în realități paralele. Partea proastă este că, indiferent de voința și buna intenție a unor miniștri, statul român este incapabil să se modernizeze și să implementeze reforme. În acest moment, se vede o singură soluție: privatizarea. Fără îndoială, mediul concurențial, supravegheat însă cu atenție de stat, poate să facă actul medical mai performant.
OVIUDIU ANTON,
producător Capital TV