Motivele ar fi lipsa de personal calificat din cauza emigrării românilor, corupţia şi incapacitatea administraţiilor de a folosi fondurile europene, după cum au declarat mai mulţi întreprinzători italieni.
În februarie 2001, antreprenorii din Treviso au inaugurat deschiderea anului productiv organizând o deplasare la Timişoara care devenise ‘a opta provincie a Regiunii Veneto’. După aproape 10 ani, bilanţul nu este favorabil: 35% din societăţile comerciale din nordul Italiei prezente în România au hotărât să închidă reţelele de producţie şi birourile comerciale din ţara noastră. Procentajul face referire la 11.200 de societăţi din Veneto.
Cifrele au fost înregistrate de contabili, bănci şi asociaţii de întreprinzători din România. ‘În perioada de aur, anii ’90 şi jumătatea anilor 2000, se înregistrau, în medie, 50 de societăţi comerciale pe an. În ultimii doi ani, nici măcar una’, a explicat Roberto Turchetto, economist la biroul comercial Boscolo & Partners, cu sediul la Trieste şi Treviso şi cu diverse filiale la Bucureşti şi Timişoara.
Primele domenii care au făcut un pas înapoi au fost industria textilă şi cea producătoare de încălţăminte. În martie 2009, celebra societate Geox a cedat activităţile manufacturiere din România altor societăţi. Producţia de ‘pantofi care respiră’ (sloganul Geox) la Timişoara, reprezenta, în 2008, 5% din producţia totală.
În 2006, cu un an înaintea aderării României la Uniunea Europeană, producătorii italieni s-au găsit în imposibilitatea de a angaja personal calificat din cauza emigrării, în masă, a românilor. O altă problemă a fost creşterea salariilor cu 25%, iar mai multe societăţi italiene au intrat în criză. Mai apoi, s-au ivit şi alte obstacole: incapacitatea ţării – din lipsă de organizare şi corupţie – de a folosi fondurile europene, stagnate la 4-5% (în 2013 expiră termenul de a accesa cele 19 miliarde de euro destinate infrastructurii) şi birocraţia.
Un alt sector care a avut de suferit este cel al construcţiilor, care a pierdut 10% dintre societăţile comerciale. ‘Am văzut zeci de colegi şi subfurnizori care au plecat. Marea necesitate de case sau lucrări de infrastructură a fost doar o speculaţie, nu o realitate. Guvernul român, în loc să ceară TVA pe prima casă de 24%, ar trebui să faciliteze domeniul construcţiilor, care singur ar contribui cu 50% din economia ţării’, a explicat Davide Campana, patronul firmei Campana&Paterlini, o societate comercială din Brescia.
În timp ce Campana mai rămâne în România, alţii se pregătesc să plece. ‘Am venit imediat după căderea lui Ceauşescu. Odată cu intrarea în UE au început problemele. Am folosit autobuze şi până la 80 de kilometri depărtare de fabrică pentru a angaja personal din sate. Acum criza a contribuit şi ea. Am redus personalul în fabricile din Brăila (de la 400, la 150 de angajaţi) şi Aiud (de la 250, la 55 de angajaţi), a precizat Bruno Gonzato, patronul societăţii India Spa din Malo care produce şi distribuie fier prelucrat.
Soluţii de câştig în România există, trebuie doar capital şi reprofilare. ‘Perioada când terenurile se vindeau cu 3-400 de euro pentru un hectar s-a încheiat, dar oportunităţi există. România este zona Obiectiv 1, iar cursa pentru fondurile europene a început. Sectoarele de producţie a energiei eoliene oferă oportunităţi pentru redresarea cu până la 75% din fondurile pierdute. Este nevoie de capital pentru a demara proiectul, a explicat Gian Angelo Bellari, directorul Unioncamere şi al Biroului european din Veneto.
Potrivit lui Luca Serena, preşedintele Confindustria România, ‘scăderea preţului manoperei din cauza crizei, dar şi creşterea şomajului, au făcut din România o piaţă competitivă, iar majoritatea societăţilor textile îşi mută fabricile în China, renunţând la calitatea optimă a manufacturilor româneşti’, a declarat Serena citat de cotidianul Il Sole 24 Ore.
‘Se schimbă tipologia de antreprenori care decid să se stabilească în România. În prezent se află operatorii noilor tehnologii’, a clarificat Marco Rondina, directorul general Unimpresa România, asociaţie fondată în 2003 şi recunoscută de guvernul de la Bucureşti care are 700 de asociaţi cu un total de 130.000 de angajaţi.
Schimbarea este consecinţa unei selecţii acerbe: ‘Într-o primă fază, au fost afectate societăţile mici, atrase de costul redus al muncii. Cine hotărăşte să vină în România are o societate medie sau de dimensiuni mari, o structură solidă şi un plan de lucru pregătit în detalii’, a observat Antonio Bianchin, directorul general al băncii Italo Romena al grupului Veneto Banca.
SURSA: Agerpres