Cu circa 50 de ani în urmă, în Suedia a avut loc cea mai mare și mai rapidă conversie a traficului de la circulația pe partea stângă a axului drumului – în stil britanic - la cea pe dreapta acestuia. Rezultatul a fost spectaculos, numărul accidentelor scăzând în ciuda așteptărilor nefaste.
Ziua de 3 septembrie 1967, cea în care Suedia a decis să schimbe radical sensurile de circulație, a purtat numele „Högertrafikomläggningen” sau, pe scurt „Dagen H” (Ziua H), iar munca autorităților și a celor implicați în proiect a fost titanică. Misiunea lor era de a pune Suedia în rând cu vecinii săi europeni în privința sensurilor de condus și ruperea de tiparul britanic. Teama de o creștere majoră a numărului de accidente odată cu majorarea parcului auto – în doar zece ani numărul de mașini din țară crescuse de la 863.000 până la aproape 2 milioane, în timp ce populația era de 7,8 milioane – a împins statul din nordul Europei să își alinieze infrastructura rutieră la cea a restului țărilor de pe continent. De altfel, tocmai pentru că mulți suedezi își cumpărau mașini din alte state europene, tot mai multe vehicule aveau volanul pe partea nepotrivită, acesta fiind unul dintre motivele pentru care numărul accidentelor crescuse de la 595 în 1950 până la 1.313 în 1966.
Inimaginabil în ziua de astăzi, efortul de atunci al autorităților locale a fost enorm. În fiecare localitate, de la cele mai mici din nord până la orașe precum Stockholm, Malmö sau Helsingborg, au trebuit reconfigurate intersecții, schimbate semne de circulație, mutate sttații de autobuz și, peste toate acestea, au trebuit achiziționate mijloace de transport persoane cu uși pe partea dreaptă, în timp ce vehiculele de transport existente au fost modificate astfel încât să aibă uși pe ambele părți. Costul initial al acestor schimbări a fost de 301 milioane de coroane suedeze.
Pe 3 septembrie 1967, la ora 5 dimineața, Olof Palme, ministru al comunicațiilor care avea să devină chiar prim ministru, a participat la numărătoare inversă care a redeschis traficul după o noapte de muncă intensă. Tot atunci, oficialul a declarant și că „îndrăznesc să spun că niciodată până acum o țară nu a investit atât de multă muncă și de mulți bani pentru a obține uniformizarea cu sistemul de trafic international”. În total, proiectul a costat 628 milioane de coroane, doar cu 5% peste bugetul estimat de guvernul suedez cu doi ani înainte. În banii de astăzi suma este echivalentul a aproximativ 2,6 miliarde de coroane, adică 316 milioane de dolari. Pentru comparație, în 2017, autoritatea suedeză care are în subordine infrastructura rutieră și feroviară, a avut un buget de 25 de miliarde de coroane, adică 2,97 miliarde de dolari.
Deși jurnaliștii veniți din Marea Britanie pentru a vedea „minunea” se pregăteau să raporteze o „baie de sânge” și chiar autoritățile suedeze se temeau de ce este mai rău, în ziua următoare „Dagen H” au avut loc doar 157 de accidente minore în întreaga țară, iar în întreg anul 1967 au fost raportate ca efect al accidentelor 1.077 de decese și 21.001 răniri, în scădere de la 1.313 morți și 23.618 răniți în 1966. În 2016, Suedia a raportat doar 270 de decese și 18.663 de răniri din accidente rutiere. Pentru comparație, în același an, România a raportat 1.915 decese și 39.562 de persoane rănite.
