Autorul modei pantofului de şarpe e un anume Lagandin, un parizian cu spirit aventurier şi care n-a consimţit niciodată să facă un comerţ banal şi cu câştig sigur.
După ce, pe la începutul secolului al XX-lea, a bătut lumea în lung si în lat în tovărăşia unui prieten tot atât de năstruşnic, s-au înapoiat la Paris şi au deschis o prăvălioară cu rarităţi din celelalte continente.
„Marfa” o aduceau negrii, pieile roşii, galbenii care treceau prin Paris şi n-aveau bani. Negoţul lui Lagandin mergea prost. Într-o zi, un negru datornic, spre a se achita de datorie, aduse in prăvălioară un sac încărcat până la gură.
– Ce-ai acolo?
– Marfă…
– Ce marfă ?
– O sută optzeci de bucăţi de piele de şarpe…
– Ce dracu să facem cu pieile de şarpe?… zise Lagandin amicului.
Şi cum se preumblau odată pe Rue de la Paix, strada cu vitrinele cele mai luxoase ale Parisului, zăriră un anunț pe o fereastră:
„Nu vindem sub 850 franci perechea de pantofi”.
– Am găsit! exclamă Legandin amicului. Acest negustor vinde cu o metodă absurdă şi dacă n-a dat faliment, înseamnă că absurditatea lui a prins. Hai să-i vindem pieile de şarpe…
Intrară-n magazin. Cerură câteva perechi de pantofi, apoi rugară pe vânzător să cheme pe patron.
-Avem piei de şarpe…
– ?!..
-Nu voiţi să confecţionaţi nişte pantofi?…
Negustorul îi privi sever pe cei doi negustori de piei de şarpe şi convingându-se că sunt serioşi, primi propunerea. Fabrică deocamdată o singură pereche de pantofi de piele de şarpe, îi expuse în vitrină cu următoarea explicaţie:
„Pantofi de şarpe sud-american autentic, cu declaraţia şi fotografia vânătorului de şerpi. PREŢUL: 1250 FRANCI.
Jenny Dolly, una din celebrele Sisters Dolly (foto), cumpără numaidecât perechea de pantofi originali şi comandă în acelaş timp un tricou de baie, în întregime din piele de şarpe.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
