Ce urmează aici este un avertisment amical cum că orice altceva va fi demonstrat acest vot, nu e nicidecum vorba de avangarda unei noi mișcări naționalist-creștine capabile să conducă – ori care va conduce – Vestul, scrie wsj.com

Orban a câștigat lejer al patrulea mandat, cu 53% din voturi și 135 din cele 199 de locuri ale parlamentului, față de 35% din voturi pentru cea mai mare forță a opoziției. Rezultatul arată că programul lui Orban e pe placul unei părți a electoratului. Cu atât mai valabil în cazul abordării lui în privința chestiunilor culturale, unde vederile sale conservatoare în privința eticii sexuale s-ar putea să fie mai apropiate de opinia europeană majoritară decât sunt pregătiți să admită opozanții săi din alte țări UE.

Guvernul Orban a înclinat totodată balanța în defavoarea opoziției prin tactici autoritare

Totuși, guvernul Orban a înclinat totodată balanța în defavoarea opoziției prin tactici autoritare. Partidele și candidații opoziției n-au prea apărut la televiziunea de stat și nici în alte organe de presă subvenționate masiv prin publicitate guvernamentală. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care monitorizează alegeri, a constatat că guvernul și firmele având legături cu statul domină în materie de cheltuieli publicitare.

Unele elemente ale campaniei electorale lasă să se întrevadă o mașinărie politică care l-ar face să roșească pe Boss Tweed [politician newyorkez din secolul 19 renumit pentru corupție – n.trad.]. Printre ele se numără omniprezenta suprapunere a cheltuielilor guvernamentale pentru comunicare publică cu promovarea electorală a lui Orban. Afișele plătite de contribuabili cu poza lui Orban pe ele aduc a materiale electorale, observă OSCE. Pe facturile la utilități cetățenii primesc mesaje despre prețurile mici la energie, o temă electorală principală a lui Orban.

Rezultatul e ceva mai prejos de democrație liberă vest-europeană, dar mai multă libertate decât în Rusia ori alte state autoritare. UE, cu amenințarea ei de a sancționa financiar Ungaria, mai degrabă a ajutat politic naționalismul lui Orban. Lui nu pare să-i pese dacă China va substitui SUA în calitatea de principală putere globală, din moment ce Beijingului nu-i pasă cum guvernează el.

Orban e un manipulator isteț al sentimentelor naționaliste, anti-imigranți, dintr-un mic stat european. Vederile lui pro-Putin sunt jenante, dată fiind brutalitatea Rusiei în Ucraina. Dar, ca substanță, ele reflectă totuși politica externă a Germaniei de dinainte de invazia din 24 februarie.

Ungaria contează fiindcă, cu Rusia amenințând flancul oriental al NATO și China, Iranul și jihadiștii porniți în marș, alianța occidentală are nevoie de o unitate solidă în vederea apărării comune. UE și NATO vor trebui să acomodeze cumva guvernul Orban, oricât de dezagreabil ar fi. Amenințările mai mari la adresa libertății și securității lumii se află ceva mai la est.