Odată cu progresele în cercetarea neuroștiințifică, acum poate fi înțeles mai bine modul complex în care funcționează creierului uman, contribuind la această frică omniprezentă.
Acrofobia apare mai ales la adulți şi afectează unul din douăzeci de oameni
Acrofobia cum este numită în termeni medicali frica de înălţime este o afecţiune care ne poate da viaţa peste cap. Există totuși unele terapii prin care pacienţii pot scăpa total sau parţial de cele mai negre temeri.
Pentru că înălţimea este un pericol real, acrofobia este una dintre cele mai întâlnite fobii. Apare în general la adulţi şi afectează unul din douăzeci de oameni, potrivit The Brighterside.
Decodificarea acrofobiei: bazele neurologice
Interacțiunea geneticii – cum ar fi antecedentele familiale de anxietate și fobii – și evenimentele traumatizante ale vieții, care au ca rezultat cicatrici psihologice, rămâne un domeniu de interes pentru cercetători.
Cu toate acestea, o descoperire publicată în revista JNeurosci, în care oamenii de știință în neuroștiință au cercetat originile cerebrale ale „fricii înnăscute de înălțime”, susține că o regiune din creier, cunoscută sub numele de amigdala bazolaterală (BLA) pare a fi crucială. Amigdala bazolaterală este esențială pentru procesarea stimulilor înfricoșători și combinarea lor cu informații contextuale din hipocampus.
Această revelație a apărut în urma experimentelor care au implicat șoareci. Așezând aceste creaturi pe o platformă la aproximativ 8 cm de sol și examinându-le BLA, oamenii de știință au făcut o descoperire fascinantă.
„O subpopulație de neuroni BLA prezintă un răspuns selectiv la înălțime și amenințările contextuale, dar nu și la alți stimuli senzoriali sau anxiogeni legați de frică”, spun autorii studiului.
Neuronii specifici din BLA par a fi „alertați” atât de locurile înalte, cât și de situațiile periculoase
De asemenea autorii subliniază: „Am descoperit un set discret de neuroni BLA care răspund atât la expunerea la locurile înalte, cât și la contextul fricii, indicând o convergență în procesarea informațiilor contextuale periculoase/riscante”. În termeni profani, neuronii specifici din BLA par a fi „alertați” atât de locurile înalte, cât și de situațiile percepute ca fiind periculoase.
Cu toate acestea, știința din spatele fobiilor este complexă. În timp ce lucrarea JNeurosci oferă perspective semnificative, unii experți, citați de Brain Facts, avertizează că sunt necesare mai multe cercetări înainte de a se ajunge la o concluzie definitivă privind rădăcinile neurologice ale acrofobiei.
David H. Rosmarin, profesor asociat la Harvard Medical School și fondatorul Centrului pentru Anxietate, a discutat despre ramificațiile acrofobiei. „Acrofobia este similară cu orice fobie, dar impactul poate fi mai mare dacă oamenii trăiesc și lucrează în orașe mari, cu clădiri înalte”.
Opțiuni de tratament
Acrofobia poate fi depașită. Unul dintre principalele tratamente pentru acrofobie este psihoterapia de expunere. Prin aceasta forma de psihoterapie sunt folosite anumite tehnici comportamentale care expun individul la situația generatoare de frică, în acest caz, înălțimea.
Aceste tehnici de comportament pot fi utilizate fie treptat, fie rapid, iar pacientul este învățat cum să-și oprească reacția de panică si cum să redobândească controlul asupra propriilor emoții.
Desi expunerea reală la înălțime este un tratament viabil pentru acrofobie, tot mai multe cercetări arata ca realitatea virtuală se poate dovedi la fel de eficientă. Psihoterapia prin expunere la realitatea virtuală economisește bani și timp, desi nu este disponibilă oriunde.
