Oamenii vor trebui să învețe să consume mai puțină energie, fiindcă nu își vor mai permite să cumpere ca înainte
„Este destul de trist pentru un profesor de economie să vadă cum, în Parlament, puterea și opoziția se întrec în angajamente de plafonare a prețurilor la energie. Politica pare total ruptă de educație, mai exact cu greu găsești o urmă de educație în politică.
Formarea prețurilor, inclusiv efectele controlului guvernamental asupra prețurilor (prețurile maxime sau prețurile plafon, respectiv prețurile minime) sunt predate studenților la cursul de Microeconomie, în anul I. Nu există școală de economie în lume în care cursanții să nu afle despre consecințele nocive ale intervenționismului asupra prețurilor.
Punctul de plecare al analizei este faptul că prețurile se formează prin interacțiunea dintre consumatori/cumpărători ca reprezentanți a CERERII și vânzători ca reprezentanți ai OFERTEI. Practic, dorințele consumatorilor se confruntă cu raritatea resurselor. Prețul va tinde să se ducă mereu la acel nivel în care cantitatea cerută să fie egală cu cea oferită, altminteri fie vânzătorii nu vor reuși să își vândă marfa, fie cumpărătorii nu vor găsi să cumpere”, a scris Bogdan Glăvan pe Facebook.
Acest punct se numește echilibru
„Când statul intervine și dictează la ce preț să se vândă un lucru, el nu modifică nici nevoile și preferințele cumpărătorilor, nici disponibilitatea resurselor. Doar interzice anumite tranzacții, atâta tot. Dacă mâine statul ar impune un preț maxim de 1 leu/litru de lapte, acest lucru nu ar modifica nici apetitul sau nevoia oamenilor de lapte, nici posibilitățile fermierilor de a livra lapte. Doar ar interzice comercializarea laptelui mai scump de 1 leu.
Această interdicție are o serie de efecte urâte. Când guvernul stabilește un preț artificial de mic, el încurajează practic consumul și descurajează oferta. Apare penuria. În timpul comunismului era penurie peste tot.
Rezultatul prost al plafonării prețurilor va duce guvernul pe o pantă a intervenționismului.
După ce oamenii vor vedea că plafonarea nu le-a creat condiții mai bune de trai, nu le-a permis să consume mai mult lapte, din contră, politicienii vor fi stimulați să vină cu alte măsuri „reparatorii”. De exemplu, să raționalizeze consumul produsului respectiv. „Să se dea câte un litru de lapte pe săptămână la fiecare, ca să ajungă la toată lumea!” Desigur, raționalizarea ridică alte probleme și oamenii vor fi din ce în ce mai nefericiți. Românii și-au dorit enorm să scape de „cartelă” și de “rații” când au ieșit în stradă contra lui Ceaușescu. S-a și spus pe urmă că “în decembrie 1989românii și-au luat rația de libertate”.
Bun, veți spune, dar ce ne facem cu prețurile mari la energie? Păi, să revenim de unde am plecat. Prețurile arată realitatea, relația dintre cerere și ofertă. În contextul de față posibilitățile de producție s-au cam redus, din cauza livrărilor reduse de gaze din partea Rusiei (ceea ce a dus stocurile la un nivel scăzut), din cauza vremii care nu a permis producția de energie eoliană, din cauza politicii UE de limitare a producției de energie din combustibili fosili și, nu în ultimul rând, din cauza cererii globale mari odată cu revenirea economiilor după blocajul din 2020. Cererea a fost supra-alimentată de tipărirea de bani, dar acesta este un alt subiect; studenții îl învață în alt capitol, cel referitor la inflație. Indiferent cât de mult ne displace, aceasta este realitatea; nu putem trăi într-o realitate paralelă, cu prețuri mici.
Bun, dar cum se vor descurca oamenii, mai ales cei cu venituri mici? În ansamblu, oamenii vor trebui să învețe să consume mai puțină energie, fiindcă nu își vor mai permite să cumpere ca înainte. Statul își poate exercita rolul de redistribuție, luând (impozitând) din profiturile realizate de unii vânzători pentru a-i ajuta pe cetățenii cu venituri modeste. Trebuie să fim conștienți că nu putem să-i punem impozit domnului Putin, de la care importăm multe gaze.
Bun, și în afară de asta? În afară de asta trebuie să înțelegem factorii declanșatori ai acestei scumpiri, pe care i-am enumerat mai sus. Să analizăm cu luciditate și răbdare. Vom descoperi poate că nu putem să trăim și cu iluzia salvării planetei și cu prețuri mici la energie, în fond măsurile ecologiste au un cost (deh, nimic nu e gratis) și, chiar dacă guvernele s-au străduit să-l ascundă, este foarte bine că cetățenii îl descoperă. Astfel, vor putea decide democratic ce politici să susțină pe viitor. Dacă avem ceva mai multă răbdare, vom înțelege și resorturile inflaționiste. Pentru toate astea este recomandabil un curs de Economie. Vom descoperi apoi, cu tristețe, că degeaba ne-am luminat dacă educația nu pătrunde și în Parlament.
P.S. Atașez câteva ilustrații din 3 manuale de economie, mai vechi sau mai noi, pentru a vedea părerile economiștilor (Stiglitz, Mankiw, Schiller) despre plafonarea prețurilor”, a conchis profesorul universitar.
