Oare există cu adevărat crize economice sau sunt făcăturile elitelor?
Politicienii au luptat pentru diminuarea impactului, fenomenului planetar, dar n-au putut să reziste unui adevărat val de transformări și cei de jos au plătit reducerea nivelului de trai. Au fost mai multe cauze pentru declanșarea prăpădului de pe piețele mondiale, dar se vorbește foarte puțin de problema reală a cheltuielilor excesive făcute de politicieni cu armamentul sofisticat înainte și în timpul crizei.
Marea Britanie a construit începând din anul 2003 șase distrugătoare de ultimă generație, fiecare fiind prețuit la peste un miliard de lire sterline. Pare puțin, dar n-au fost incluse în preț costurile cu armele de la bord și cu întreținerea vapoarelor de luptă. Se subînțelege că aceste mașini nu produc ceva pentru buget. SUA nu s-a lăsat mai prejos și distrugătoarele Arleigh Burke au fost livrate pe bandă rulantă și au apărut din 1988 70 de unități. Au fost asamblate 13 în perioada de recesiune și valoarea lor era estimată la 1,84 miliarde de dolari.
O adevărată mină de aur pentru afaceriștii din industria militară
Armamentul de la bord este o adevărată mină de aur pentru afaceriștii din industria militară și numai o rachetă poate să ajungă la peste 1,5 milioane de dolari. Merită banii din moment ce pot atinge ținte aflate la cel puțin 1.300 km. A fost absolut normal ca finanțele americane să se resimtă după astfel de investiții și să fie dereglată piața națională, un număr limitat de firme având acces la marile comenzi militare.
Dacă par prea mici sumele menționate mai sus în raport cu tranzacțiile din economia mondială, nu trebuie să se uite că acestea sunt numai câteva exemple despre ce s-a realizat în arsenalele statelor în perioada în care cică nu mai erau bani pentru populație. Un adevărat fluviu de valută forte s-a scurs către fabricile care au produs mijloace de distrugere, adică s-a muncit degeaba.
