Proprietarii de terenuri din România, în special cei care au clădiri ridicate pe acestea, sunt obligați să le înregistreze la primărie. Legea din România prevede pedepse pentru cei care nu fac acest lucru.
De ce trebuie înregistrate clădirile la administrațiile publice locale?
Persoanele fizice și juridice din România, care dețin o clădire, sunt obligate să înregistreze proprietatea la administrația publică locală corespunzătoare locației imobilului.
Această formalitate esențială contribuie la gestionarea corectă a bazei de date fiscale locale și la stabilirea corectă a impozitului pe clădiri.
Procesul de înregistrare presupune completarea unui formular tipizat, care asigură includerea proprietății în evidențele Direcției de Impozite și Taxe Locale, scrie legalbadger.ro.
Documentele necesare pentru înregistrarea imobilului
Pentru a finaliza procedura de înregistrare a unui imobil la primărie, pe lângă declarația fiscală privind impozitul pe clădiri, proprietarii trebuie să anexeze următoarele documente:
- Actul de dobândire a clădirii: poate fi un contract de vânzare-cumpărare, act de donație, certificat de moștenitor sau o hotărâre judecătorească definitivă
- Schița construcției
- Certificatul de performanță energetică
- Actul de identitate al proprietarului sau al persoanei împuternicite
- Împuternicirea în original, dacă declarația este depusă de un mandatar
Obligațiile contribuabililor străini
Chiar și persoanele fizice cu rezidență fiscală într-un alt stat membru al Uniunii Europene, care dobândesc proprietăți în România, au obligația de a declara aceste proprietăți.
Pe lângă declarația standard, contribuabilii din alte state membre trebuie să depună anexe suplimentare, precum Anexa ITL-001 (pentru clădiri) și Anexa ITL-003 (pentru terenuri).
Impozitul pe clădiri
Impozitul aplicabil unei clădiri este influențat de tipul de proprietar (persoană fizică sau juridică) și de destinația clădirii (rezidențială sau nerezidențială). Pentru persoanele fizice, cotele de impozit pe clădiri rezidențiale variază între 0,08% și 0,2%, iar pentru clădirile nerezidențiale, între 0,2% și 1,3%. În cazul persoanelor juridice, cotele de impozit sunt similare, însă baza de calcul diferă în funcție de suprafața, materialele folosite, zona în care este situată clădirea și vechimea acesteia.
Pentru clădirile deținute de persoane juridice, valoarea impozabilă trebuie actualizată la fiecare 5 ani. În lipsa acestei actualizări, impozitul poate crește considerabil, până la 5%. De asemenea, consiliile locale au autoritatea de a adăuga cote suplimentare de până la 50% la nivelul maxim prevăzut în Codul fiscal sau de a majora impozitul cu până la 500% pentru clădirile neîngrijite din zonele urbane.
Consecințele neînregistrării proprietății
Nerespectarea obligației de a declara proprietățile imobiliare la primărie poate conduce la creșterea impozitului pe clădiri, întrucât autoritățile fiscale nu vor avea informațiile necesare pentru a determina corect cuantumul acestuia.
Înregistrarea corectă și completă a clădirilor contribuie la evitarea majorărilor nedorite și la gestionarea eficientă a obligațiilor fiscale ale proprietarilor.
Astfel, înregistrarea la timp a imobilului și declararea corectă a acestuia la Direcția de Impozite și Taxe Locale nu doar că îndeplinește cerințele legale, ci ajută și la prevenirea unor costuri suplimentare pentru proprietari.