Tămâia este folosită de mii de ani în ritualurile religioase, datorită mirosului deosebit şi a proprietăţilor de purificare pe care le deţine. Arborii care produc răşina sunt pe cale de dispariţie şi de zeci de ani a fost înlocuită în ritualurile religioase cu cărbuni obţinuţi ȋn mod sintetic, îmbibaţi cu arome toxice.
Tămâia este de fapt răşina unui arbore exotic din specia Boswellia, arbore care creşte în Africa şi în Orientul Mijlociu. Acesta este înalt de 3-6 metri, cu flori mici, albe, şi apare prin crăpăturile stâncilor din munţi şi prin pietrişurile de la bazele colinare din vecinătatea mării. După ce este extrasă din scoarţa copacilor, este uscată, iar răşina rezultată este arsă ca tămâie.
Varianta românească de tămâie
Există și o variantă românească pentru tămâie, pe care am găsit-o la o tarabă din fața Halei Obor. Minodora Popa are 53 de ani și vine din comuna Satul Moților, județul Alba. Este prima mică afacere pe care o găsesc în zonă, care a fost lăsată moștenire și a ajuns deja la a patra generație. Iar acum se pregătește pentru a cincea generație.
”A fost dorința tatei înainte de a muri să continuăm afacerea cu rășină. Tatăl meu a murit în urmă cu două săptămâni”, îmi spune tristă femeia.
Familia ei aduce ”tămâie” românească încă din anii 50 în Obor.
”Străbunicul meu a fost cel care a început această mică afacere de familie. După el, bunica mea a preluat inițiativa, iar tatăl meu a început să vină în Obor pe când avea doar 17-18 ani. Adică, în urmă cu mai bine de 50 de ani.
În perioada comunistă nu aveau tarabă în piață și vindeau pe stradă direct din sacoșă. Era o vreme când religia nu era încurajată, așa că ai mei dădeau tămâia mai mult pe sub mână”, îmi explică Minodora Popa.
”Tămâia” este rășină adunată de pe brazi și uscată. Familia are un lot de pădure de două hectare. Lângă Hala Obor au două standuri: unul la care a vândut tatăl ei ”tămâie” și lumânări, altul la care ea vinde nuci, ceapă, busuioc, arpagic, fasole, zacustă și hrean.
Afacerea trece de la a patra la a cincea generație
Acesta este și motivul pentru care mica afacere va ajunge la a cincea generație.
”O să vină băiatul meu să preia standul cu tămâie și lumânări. Deocamdată mă ajută o prietenă”, îmi explică femeia.
Și ceea ce vinde la standul de legume este tot din producția familiei.
”Punem legume la noi în sat pe un hectar și jumătate de teren. Este implicată toată familia: soțul, fiul și nora, cuscrii și, când este mult de muncă, ne mai ajută și vecinii. Este afacerea din care noi trăim”, îmi spune Minodora Popa.
Pentru a putea vinde aici, își împarte timpul între București și Alba. În această perioadă, petrece două săptămâni pe lună ȋn Capitală, iar restul acasă, unde se ocupă de grădina familiei. Dar vara are două luni, iulie și august, în care stă doar la piață pentru a vinde.
În Capitală locuiește la o verișoara, unde are și un mic depozit pentru mărfurile pe care le comercializează în Hala Obor. Chiar și nucile sunt din producția familiei:
”Avem vreo 50 de nuci, dintre care 15 bătrăni și restul tineri. Unii sunt atât de mici și încă nu au intrat pe producție. Dar am plantat pentru că se vând bine în piață”.
La ea găsiți nucile la 35 sau 40 de lei kilogramul, depinde de aspect.
Vânzări de 1300 de lei în zilele bune
Și dacă tot este sezonul, un kilogram de arpagic, galben sau roșu, este 20 de lei, iar fasolea ”colții porcului” este 14 lei kilogramul. Cum merg vânzările? Este o întrebare clasică.
”Depinde de zile. În cele proaste vând de 2-300 de lei, iar în cele bune ajung și la 700-800 de lei la taraba de legume. La cea a tatălui, vindem în cele proaste de 200 de lei, iar în cele bune de 500 de lei”, îmi spune.
O punguliță cu aproximativ 3-400 de grame de ”tămâie” costă cinci lei.
În concluzie, Minodora Popa vinde de 500 de lei în zilele proaste și de 1300 de lei în zilele bune.
Este o mică afacere din care îmi spune că trăiește toată familia ei. Dovadă că nu are de gând să se retragă din Obor, ci să își aducă și fiul. Pe Minodora Popa o găsiti la standurile familiei șase zile pe săptămână, de marți până duminică. Deschide la opt dimineața și închide pe 16-17. Atipic pentru om din mediul rural, dar lunea este ziua de odihnă.
Nu poate închide duminica pentru că sunt vânzări bune. Iar odihna de lunea este un fel de a spune.
”În ziua liberă fac curat în casă, spăl hainele și gătesc”, îmi explică.
Ea vine de patru-cinci ani în Obor, de când are și taraba de legume, dar nu a vizitat orașul.
Pur și simplu nu are timp: ”Eu aici vin să vând produsele familiei, nu să mă plimb”.
În încheiere, îmi spune că mai face și schimb de ture cu soțul: rămâne ea acasă și vine el la vânzare în București. Dar asta în funcție de perioada anului: cumva cine este mai util la muncile câmpului. Că și acolo, sunt munci mai potrivite pentru o femeie și unele la care se potrivesc mai degrabă bărbații.
Istoria seriei ”Antreprenor de Obor”
Ideea acestor materiale a pornit de la o pagină de Facebook, a Halei Obor. Acolo găsiți pe scurt poveștile acestor oameni.
Cu povestea Minodorei Popa am ajuns la al zecelea episod al acestei serii. În urmă cu două săptămâni vi l-am prezentat pe Vasile Teican, omul cu cel mai mare stand de pește din Hala Obor. Puteți citi materialul aici.
