Obsesia românilor pentru distrugerea propriei fericiri
Regimul comunist a fost conceput doar pentru promovarea unei idei politice și a fost normal să strivească destine și vieți. Nu se făcea ceva pentru om. Măsurile administrative dure impuneau o frică de autorități și locuitorii suportau în tăcere abuzurile. Mersul la tribunal pentru rezolvarea problemelor în materie civilă era posibil, dar soluțiile date nu erau mulțumitoare, mai ales în cazurile de divorț. Statul dorea să mențină familia, celula de bază a societății, cu orice preț și soții să fie obligați să întrețină mulți copii.
Tensiunile din familii, pe fondul lipsurilor de toate felurile, au dus la amplificarea cererilor de despărțire și în anul 1990 au fost înregistrate 60.403 procese, multe în raport cu cele 54.130 din ultimul an de dictatură. Alte 58.334 au fost judecate în 1991. Dacă nu mai era presiunea autorităților, soții n-au mai stat pe gânduri și au ales calea separării, chiar dacă a rezultat nefericirea multor copii și tensiuni legate de împărțirea bunurilor. Societatea comunistă era una pur artificială, practic militarizată. Lupte crâncene s-au dus pentru întreținerea minorilor, bărbații fiind puțin interesați de rodul relațiilor intime. Fuga de responsabilitatea parentală a fost judecată în 29.162 de procese numai în anul 1990.
Tribunalele au fost inundate cu dosare după evenimentele din decembrie 1989 pentru că acum începea să fie un alt sistem judecătoresc și sentințele puteau să fie corecte, fără să existe riscul unor represiuni politice. Dacă au fost în 1989 329.227 de litigii civile, numărul acestora a crescut rapid și s-a ajuns în 1992 la 569.832 de cauze. Chiar dacă o acțiune în instanță poate să dureze timp de ani, pofta de procese este nemăsurată.
Datele anuarelor statistice sunt reci, neplăcute cititorului, dar trebuie analizate pentru a înțelege de unde pornesc problemele din societate și este evident că omul a păstrat caracteristicile ancestrale, satisfacerea propriilor plăceri fiind mai importantă decât obligațiile din sânul familiei. Pacea căminului este noțiune greu de înțeles chiar după ce se trece prin școală.
