Fără oxigen, n-ar exista viață, iar pentru omenire este fundamental. Dar oceanele rămân fără oxigen pe măsură ce temperaturile cresc din cauza modificărilor climatice.
Deși nu ar trebui să ne facem griji cu privire la aprovizionarea viitoare cu oxigen a oamenilor, ar trebui să ne alarmăm că peștii sunt tot mai strămutați din zonele oceanice în care oxigenul este în scădere, potrivit unei analize publicate de The Conversation.
Afirmații precum „oceanul furnizează 50% din oxigenul pe care îl respirăm” sau „fiecare a doua respirație vine din ocean” au devenit ceva obișnuit pentru a evidenția dependența umană de ocean. Avertizând asupa riscului unui aport mai mic de oxigen din cauza schimbărilor climatice și a degradării mediului.
De unde ne vine oxigenul?
Atmosfera Pământului nu a fost întotdeauna la fel de bogată în oxigen ca azi. Atmosfera este acum formată din 21% oxigen, dar a reprezentat doar 0,001% din nivelurile actuale în primii 2 miliarde de ani din istoria Pământului.
Apariția bacteriilor și plantelor microscopice oceanice (fitoplancton) și, mai târziu, a plantelor mai mari de pe uscat au provocat creșterea oxigenului în atmosferă. Acest oxigen este derivat din fotosinteză.
Astăzi, aproximativ jumătate din fotosinteză are loc în ocean și jumătate pe uscat.
Așadar, oceanul este responsabil pentru aproximativ 50% din oxigenul produs pe planetă. Nu și pentru 50% din aerul pe care îl respiră oamenii. Cea mai mare parte a oxigenului produs de ocean este consumat direct de microbi și animalele care trăiesc acolo sau pe măsură ce produsele vegeta. De fapt, producția netă de oxigen în ocean este aproape de 0.
Declinul oxigenului în oceane
Cu toate acestea, există motive semnificative de îngrijorare cu privire la conținutul de oxigen din ocean. Rezervorul oceanului este vulnerabil deoarece deține mai puțin de 1% din oxigenul stocat în atmosferă. Regiunile oceanice cu oxigen foarte scăzut sau absent se extind pe măsură ce planeta se încălzește, făcând aceste regiuni nelocuibile pentru viețuitoare precum peștii.
Oceanul deschis a pierdut între 0,5 și 3,3% din stocul său de oxigen în în perioada 1970-2010, iar volumul zonelor minime de oxigen a crescut cu 3-8%.
Această pierdere de oxigen se datorează în primul rând stratificării oceanice în creștere. Activitatea enzimelor, inclusiv a celor implicate în respirație, crește, de asemenea, odată cu temperatura. Deci, consumul de oxigen al organismelor oceanice crește pe măsură ce oceanul se încălzește.
Un studiu recent a constatat că zonele minime de oxigen din oceanul deschis s-au extins cu câteva milioane de km pătrați și sute de situri de coastă au acum concentrații de oxigen suficient de scăzute pentru a limita populațiile de animale și a modifica ciclul de nutrienți importanți.