Un schimb de raiduri aeriene din 2019 dezvăluie echilibrul de forțe militare din Orientul Mijlociu, potrivit publicației NationalInterest.
La 21 ianuarie 2019, Forțele iraniene, siriene și cele israeliene au dezlănțuit o ploaie de rachete una asupra celeilalte, într-o explozie de violență de-a lungul frontierei Siria-Israel.
Ulterior, Forța de Apărare Israeliană a lansat un videoclip care descria muniții neidentificate eliminând două sau trei sisteme de apărare aeriană, printre care, aparent, și ultimul sistem rusesc antirachetă, Pantsir-S2.
Important este că respectivele raiduri ar putea dezvălui îmbunătățiri ale forțelor de apărare antiaeriană ale Siriei, datorită antrenamentelor și transferurilor de arme rusești. Ele indică însă și capacitatea continuă a Israelului de a respinge atacuri, inclusiv prin utilizarea dronelor kamikaze.
Succesiunea atacurilor „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, a început, din câte se pare, cu lansarea unei rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fateh 110 de către Corpul Gardienilor Revoluției din Iran, asupra unei stațiuni de schi israeliane, pe Muntele Hebron.
În timp ce racheta se îndrepta spre muntele înzăpezit, a fost interceptată și distrusă de două rachete ale sistemului israelian de apărare, Iron Dome.
Înainte de intervenția Rusiei în 2015, Gardienii Revoluției au jucat un rol major în salvarea regimului Bashar al-Assad. Pe lângă combaterea rebelilor sirieni, IRGC a stabilit o rețea extinsă de baze pe pământul sirian pentru a exercita presiuni militare asupra Israelului.
În replică, avioanele de război israeliene au lansat sute de raiduri asupra țintelor din Siria, încercând să perturbe transferurile de arme către Hezbollah. În ciuda puternicei apărări antiaeriene siriene, un singur avion F-16 israelian a fost pierdut, doborât în februarie 2018 de o rachetă sol-aer S-200.
La câteva ore după atacul cu rachete al IRGC, IDF a ripostat cu cel mai extins atac de până atunci. O ploaie de rachete s-a coborât asupra Aeroportului Internațional Damasc. Martorii din Damasc au declarat că explozii puternice au fost vizibile pe cer timp de aproape o oră.
Forțele siriene de apărare aeriană ar fi lansat la rîndul lor zeci de rachete ca răspuns, în principal rachete cu rază medie de acțiune ale sistemelor de apărare aeriană Buk (SA-17) și rachetele 57E6 ale sistemelor Pantsir-S1 (SA-22).
Mai multe surse au sugerat la acel moment că apărarea siriană ar fi putut împiedica atacul inițial israelian. IDF a declanșat apoi un al doilea val de raiduri care au vizat bateriile de apărare antiaeriană.
Pantsir-S2 a intrat în serviciul militar rus în 2015, având capacitatea de a folosi rachete 57E6-E cu o rază de acțiune mai mare.
Deși Rusia nu a anunțat testarea în luptă a sistemului Pantsir-S2 în Siria, acesta a fost identificat în filmările publicate ulterior de guvernul sirian. Modelul S2 se poate distinge vizual prin radarul retractabil S-S-band, spre deosebire de radarul dreptunghiular cu ecran plat de pe S1.
Se pare că două sisteme Pantsir și unul mai vechi, 9K33 Osa (SA-8), un sistem de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune, au fost distruse. Potrivit Observatorului Sirian al Drepturilor Omului, raidurile israeliene au ucis în total 21 de oameni, inclusiv 12 soldați iranieni.
Radarul Pantsir a fost vizibil pliat în jos într-o stare activă, iar echipajul său nu a răspuns la atac pentru că, susțin unele surse, sistemul ar fi fost abandonat de echipaj după ce a dat ultima rachetă. De asemenea, este posibil ca echipajul să fi fost în afara serviciului.
În ianuarie 2018, Pantsir ar fi avut succes în respingerea unui atac cu drone la baza aeriană Hmeimim. Rapoartele ulterioare au sugerat că performanța sa este slabă, în comparație cu sistemul de rachete Tor în angajamentul anti-drone.
Este la fel posibil ca forțele israeliene să fi folosit tipuri suplimentare de arme, inclusiv rachete de croazieră Delilah ghidate de GPS, transportate de avioane F-16, sau de bombe planor dotate cu un kit SPICE de înaltă tehnologie, care include GPS dual și ghidare electro-optică.
În aceste condiții, este dificil de analizat eficacitatea Pantsirului, având în vedere capacitatea forțelor israeliene, atât de experimentate și bine echipate.
Siria poate activa în cele din urmă sisteme de rachete sol-aer S-300 cu rază lungă de acțiune, care ar pot implica riscuri și costuri suplimentare pentru raidurile israeliene. Este tot mai evident că acest concurs de forțe între Israel, Iran și Siria nu se va opri aici.