Legea nr. 26/1990 (privind registrul comertului) stabileste care acte si fapte sunt obligatoriu a fi mentionate in registrul comertului. Inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza unei incheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, pe baza unei hotarari judecatoresti definitive ori a rezolutiei directorului oficiului. Controlul legalitatii operatiunilor efectuate de oficiul registrului comertului se face, cel putin o data pe luna, de catre judecatorul delegat.
Orice cerere de inregistrare trebuie sa fie formulata in cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de inregistrare. Aceasta obligatie a existat si inaintea modificarii din ianuarie 1998 a legii, iar incalcarea ei trebuia sanctionata cu amenda civila (pronuntata prin hotarare judecatoreasca). Deoarece cuantumul amenzii devenise simbolic, de maximum 50.000 lei, nimeni nu s-a ostenit sa aplice aceasta prevedere.
In aceasta perioada, au existat si solutii ale unor instante de judecata, care au statuat ca o mentiune nu mai poate fi efectuata dupa trecerea celor 15 zile. Normele metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie si de Ministerul Justitiei in anul 1998 (Monitorul Oficial nr. 176/ 1998), au clarificat insa acest aspect. Astfel, in prezent, potrivit acestora, in cazul in care inregistrarea si depunerea unor acte sau semnaturi se solicita dupa expirarea termenelor legale, se va da curs si acestor cereri, dar va fi sesizata camera de comert si industrie teritoriala, in vederea sesizarii instantei si aplicarii de catre aceasta a amenzilor prevazute de art. 44 din Legea registrului comertului. In 1997, limitele amenzilor au fost reactualizate.
Intarzierea
este trecuta cu vederea
In prezent, comerciantii care nu respecta dispozitiile legii si termenul prevazut pot fi obligati, conform acestui articol 44, prin hotarare judecatoreasca, la plata unei amenzi civile de la 50.000 la 500.000 lei (amenda este de la 100.000 la 1.000.000 lei in cazul in care obligatia cade in sarcina unei societati comerciale).
Cu toate ca aceste sume sunt mici, astfel de amenzi nu se aplica nici acum. Pesemne ca se asteapta ca toti comerciantii sa realizeze singuri ca un registu al comertului corect tinut, in care toate informatiile sunt la zi, ii ajuta si ii protejeaza, in primul rand, pe ei. Caci nu chiar toti sunt constienti ca ratiunea acestor prevederi este protectia tuturor celor implicati si a tertilor. Potrivit art. 5 din Legea privind registrul comertului, inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor, de la data efectuarii lor in registrul comertului, ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-a, sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune altfel. Astfel ca, persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor decat actele ori faptele inregistrate, in afara de cazul cand face dovada ca ele erau cunoscute de acestia.
De asemenea, tertii au posibilitatea de a obtine informatii despre o societate comerciala. Pentru ca, potrivit legii, registrul comertului este public, acesta este obligat sa elibereze, pe cheltuiala persoanei care a facut cererea, copii certificate de pe inregistrarile efectuate in registru si de pe actele prezentate, precum si certificate constatatoare ca un anumit act sau fapt este sau nu inregistrat. Asadar, orice presoana interesata poate afla oricare dintre informatiile existente in registru despre orice societate si sa le foloseasca in activitatea sa comerciala. Ar fi astfel de dorit ca ele sa fie complete, la zi si corecte. Curtea Suprema de Justitie a sustinut intr-o decizie ca legalitatea actelor prezentate pentru efectuarea unei inregistrari in registrul comertului este verificata „tocmai pentru a garanta realitatea informatiilor despre firme, continute in registrul comertului, ca principal instrument de publicitate”.
Avand in vedere ca neintelegerile dintre asociati devin adesea o piedica in calea succesului unei societati comerciale, rolul acestuia devine cu mult mai important. Caile care pot fi urmate sunt oferite atat de legea societatilor comerciale, cat si de cea a registrului comertului
In acest sens, legea societatilor comerciale arata ca, atat in cazul societatilor pe actiuni, cat si in cel al societatilor cu raspundere limitata, hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei. Aceste cereri sunt solutionate de catre tribunalul judetean.
Incadrarea in termenul de 15 zile de la publicare este dificila, mai ales pentru cei care nici macar nu au stiut ca sedinta adunarii generale a avut loc (unii asociati au mai fost convocati printr-o scrisoare de confirmare de primire ce continea in plic o foaie de hartie alba). Astfel, se ajunge in situatia aplicarii textului de lege care stabileste ca hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, ceea ce trebuie evitat.
De asemenea, potrivit art. 25 din Legea privind registrul comertului, oricine se considera prejudiciat printr-o inmatriculare sau printr-o mentiune din registrul comertului are dreptul sa ceara radierea ei. Primind cererea de radiere, judecatorul delegat trebuie sa citeze partile si sa se pronunte asupra acesteia printr-o incheiere. Aceasta poate fi atacata numai cu recurs la tribunal, in termen de 15 zile de la data pronuntarii, iar tribunalul va judeca recursul de urgenta. Cel care introduce o astfel de actiune urmareste radierea unei inmatriculari sau mentiuni care a fost efectuata in mod ilegal, cu nerespectarea normelor legale in vigoare, si care i-a cauzat un prejudiciu. Desi astfel de situatii ar trebui sa fie deosebit de rare (deoarece rolul judecatorului delegat si al directorului oficiului este de a verifica legalitatea actelor depuse), cereri de acest tip exista. Solutionarea lor conduce si la situatii „amuzante”, in care chiar judecatorul delegat care a autorizat efectuarea mentiunii primeste spre solutionare cererea de radiere a acesteia.
Este adevarat, prin solutionarea unei cereri de radiere nu s-ar putea obtine anularea unuia dintre actele juridice care au stat la baza mentiunii, insa practica ce a fost creata de judecatorii delegati la registrul comertului nu este unitara si apare uneori ca fiind contradictorie. Apar astfel incheieri care afirma ca „judecatorul delegat nu poate radia o mentiune in baza unei hotarari a adunarii generale inca valabila”.
Ar fi intr-adevar de dorit ca orice hotarare a unei adunari generale, contrara legii sau actelor constitutive, sa fie anulata de catre instanta de judecata. A da insa valoare de axioma afirmatiei de mai sus (fara ca in sustinerea ei sa poata fi invocat un text de lege) si a conditiona admiterea oricarei cereri de radiere a unei mentiuni ce a fost efectuata, printre alte acte juridice, si pe baza unei hotarari a adunarii generale (legala sau nu), de anularea prealabila a acestei hotarari, este totusi excesiv.
Lipsa de rigoare costa
Chiar daca, in unele momente, se pare ca oamenii sunt pusi pe drumuri (multor persoane le repugna din start gandul ca va fi necesar sa umble cu hartii), multe dintre situatiile in care anumite persoane au fost prejudiciate prin efectuarea unor mentiuni ar fi putut fi evitate daca referentii si judecatorii delegati ar fi fost mult mai rigurosi si ar fi solicitat toate „hartiile” necesare. Caci „menajarea” celui desemnat sa intocmeasca si sa depuna dosarul poate insemna chiar prejudicierea celorlalti. Nu trebuie uitat ca nici persoana care, cu rea-credinta, a facut declaratii neexacte, in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei. r
r
Florin Cora, avocatr
r
„Nu toti agentii economici sunt constienti ca ratiunea principala a prevederilor din Legea registrului comertului este protectia tuturor celor implicati, precum si a tertilor.”r