Bâlbele actualei guvernări sunt când ingenue (ca domnii Boc şi Pogea plimbând virgulele, zerourile şi miliardele din buget în cel mai curat stil Ghiţă Pristanda, ori ca proiectul „Bucureşti, staţiune balneară” şi alte giumbuşlucuri), când angoasate şi parşive (ca parada miniştrilor de interne), când mimate cu cinism (creştem salariile cu 50%… ba nu, cu 35%… scuzaţi, cu 5%… să fie clar, salariile vor fi îngheţate!), când manelizate cu nostim meşteşug (puşca şi cureaua lată/ce vânjoşi am fost odată!). Oricum ar fi, însă, bâlbâiala cabinetului Boc păstrează nealterate câteva calităţi: este răspicată, consecventă, energică şi mereu surprinzătoare, ceea ce o califică drept strategie şi, de ce nu, mix de politici.
Una peste alta, luaţi cu arpegiile şi vocalizele politice difuzate non-stop, pe toate canalele media, nici nu ştim cum s-au scurs cele 80 de zile de la alegeri. Poate că, uneori, sub impresia unor diversiuni abile (jefuirea de către extratereştri a depozitului militar de la Ciorogârla, atacul armat comis în plină stradă la Braşov de un deţinut de la Craiova, conspiraţia pacienţilor care fac în ciudă sistemului dându-şi duhul pe poarta spitalului ş.a.m.d.), ne-a traversat gândul ticălos că ţara asta n-ar fi defel administrată. Dar ştiam prea bine că Guvernul lucrează la buget şi, de altfel, nu ne-am plictisit.
N-am avut viscol în iarna asta, dar am avut criză. Şi iată că avem acum şi buget: elefantul a fătat o mărgică; rectific, o nestemată. Seamănă, ce-i drept, cu un exerciţiu de imaginaţie, dar dacă ne iese, putem să ardem pe rug cărţile lui Keynes. Ţinem consumul şi investiţiile private în frâu, tragem pe nas fonduri structurale, aducem la buget bani din firme (cu până la 85% mai mulţi!), lansăm mari proiecte guvernamentale, poate chiar anul acesta, poate nu, că şi măsurile anticriză se aplică de la primăvară, ori din vară, ori din 2010, dar până atunci turtim deficitul la 2%, săltăm economia cu 2,5% şi îngropăm euro la 4 lei, ca să ţinem şi inflaţia la 4,5%. Simplu! Ei, şi dacă i-am dat de capăt, putem să ne întoarcem la campania electorală, că parcă prea am lăsat-o baltă. Acum, poate să vină şi viscolul.
