Capital: Dar cat ati castigat real in intreaga cariera?
Octavian Belu: Real am castigat 100.000 de dolari care reprezinta, practic, adunarea tuturor veniturilor mele.
Capital: In ultimii ani?
Octavian Belu: In ultimii trei ani. Inainte de 90 nici nu are rost sa calculam, pentru ca stiti cum era situatia, iar practic, in gimnastica eu am inceput sa castig, ceva mai bine, din 1994.
Capital: Ce venit v-ar satisface?
Octavian Belu: Din partea Comitetului Olimpic se face un efort deosebit cu acele burse pe care le primesc doar doi-trei oameni. Acestea sunt in jurul a 1.000 de dolari pe luna. Dar sunt temporare. De exemplu, dupa Olimpiada bursa aceea nu a mai functionat. S-a reluat in aprilie. Contractul il fac pe activitatea mea, pe performanta si in functie de capacitatea angajatorului de a plati. Pentru ca eu pot cere, spre exemplu, niste sume pe care angajatorul sa le considere mari. Fiind de atatia ani in Federatie, eu nu pot avansa niste sume pe care stiu clar ca Federatia nu are cum sa le aiba. Eu nu vin sa spun sa mi se dea 10.000 de dolari pe luna. Dar o suma medie lunara asigurata de 2.000 de dolari este mai mult decat normal sa primesc.
Capital: Exista persoane care sustin ca, aici la Deva, exista un fel de regula, conform careia antrenorul ia 30% din cat castiga sportivele.
Octavian Belu: Asta a mai aparut in presa. Sunt niste lucruri care probabil tin de alte sporturi. Nu este vorba de premierile obtinute dupa campionat. A fost o discutie despre premierile de la concursurile individuale la care participa, eventual, o gimnasta sau doua. La un astfel de concurs, o gimnasta castiga 1.200 de franci elvetieni, daca ia primul loc. Vedeti cat reprezinta 30% din acei 1.200 de franci elvetieni si mai departe la numarul de antrenori. Ce afacere este asta, de pe urma unui concurs la care sportivul castiga 1.200 de franci elvetieni, tu sa castigi 25 sau 30 de dolari?
Capital: Se sustine ca tocmai acest procentaj este unul din motivele pentru care nu ati plecat.
Octavian Belu: Mie mi se pare ca cine gandeste asa da semne de mare prostie. Poate este un cuvant dur. Cum sa stai pentru acest 30%? Eu nu plec in strainatate intrucat as avea posibilitatea de a obtine in plus fata de salariu 250-300 de dolari? Mie mi se pare ca ori nu s-a inteles, ori, daca au inteles, sunt carcotasi si cautatori de nod in papura.
Capital: Daca o medalie de aur, obtinuta la Olimpiada, a fost remunerata cu 30.000 de dolari, si echipa a castigat cinci astfel de medalii, dumneavostra puteati realiza o suma greu de obtinut in alte tari.
Octavian Belu: Asta dovedeste ca cei care sustin acest lucru sunt de doua ori prosti. Ori sunt dezinformati. Deci acum, Andreea Raducan ia 889 de milioane, iar eu ii iau din acestia 30%? Nu exista asa ceva. Cum sa iei din premiile date de stat? Era vorba numai de concursurile individuale la care sportivul este premiat direct. Acelea sunt trei concursuri pe an. In afara de asta nu a fost nici o regula stabilita cu aceste 30%, dar pentru ca vad ca sunt oameni care imi dau idei, in viitorul contract voi trece si acest aspect. Dar numai pentru concursurile in care sportivul primeste bani de la terti. Daca luam pentru fiecare medalie 30%, nici nu ma mai interesa cat luam eu. Deci, eu ma bat pentru ca mi se pare ca nu este normal ca la o premiere de 900 de milioane, eu sa iau 200.
Capital: Mai sustineti ca antrenorii trebuie platiti cel putin la fel de bine ca sportivii pe care ii antreneaza.
Octavian Belu: Eu raman la parerea mea, ca antrenorul face la fel de multe sacrificii si depune la fel de mult efort ca si sportivul pe care il antreneaza. Nu inteleg calculul conform caruia, daca sportivul este premiat suta la suta pentru fiecare medalie luata, antrenorul primeste pentru prima medalie suta la suta si la a doua, a treia sau a cincea, numai 50%. In logica aceasta ar insemna ca eu pentru o medalie muncesc si ma consum 100%, iar pentru celelalte ma folosesc doar in proportie de 50%. Acea trimitere permanenta la faptul ca esti salarizat, ca ar trebui sa te mai gandesti la situatia celor fara serviciu… Nu pot rezolva eu problemele sociale, care, de multe ori, sunt aruncate in fata strict cu dorinta de a face impresie. Eu, cu cati bani am castigat, nu-mi pot cumpara un apartament in Bucuresti. Bineinteles, am si eu pretentia ca la 50 de ani sa nu ma mai duc sa stau la etajul 11 intr-un bloc din Catelu. Despre oricine crede ca, asa cum s-a scris, se poate cumpara cu 50.000 de dolari un apartament intr-o zona rezidentiala din Bucuresti, nu pot crede decat ca este dezinformat. M-am dus si m-am informat si eu ca sunt apartamente care pornesc de la 120-150.000 de dolari in sus.
Capital: Ce-i nemultumeste pe antrenorii de gimnastica din Romania?
Octavian Belu: Este evident. Salariul pe care un antrenor il poate primi in Romania se invarte in jurul sumei de 100, maximum 150 de dolari. Or, acel antrenor, chiar cu o pregatire strict de nivel universitar si fara performante notabile, castiga usor peste 1.000 de dolari in strainatate. Cei mai buni, mai cunoscuti sau cei care au faima ca reusesc sa pregateasca sportivi pentru medalii, sunt platiti cu 2-3.000 de dolari pe luna. Disproportia este evidenta.
Capital: In care din aceste categorii va situati?
Octavian Belu: Eu nu ma pot plasa in nici una din categorii pentru ca, deocamdata, lucrez in tara. Eu spun ca sunt platit mai bine decat cei care lucreaza la cluburi. Asta vorbind de venituri, pentru ca salariul meu este de 4,5 sau 5 milioane de lei la Federatie. Deci salariul meu bugetar se aliniaza la standardele din Romania. Vad ca este o adevarata obsesie a unora de a-mi calcula veniturile din ultimii ani. Totusi, si o spun cu toata responsabilitatea, suma de 100.000 de dolari, care imi este calculata si care pe altii nu-i lasa sa doarma, o pot castiga usor in 3-4 luni de zile, lucrand nu la acelasi plafon de pretentii si nu la tensiunea si la modul de viata pe care trebuie sa-l am stand aici, la Deva.
Capital: V-a oferit cineva mai mult?
Octavian Belu: Eu am oferte oricand. Ultima oferta pe care am refuzat-o a fost de la un club din Statele Unite, unde puteam castiga 8.000 de dolari pe luna. Eu, daca vroiam, puteam sa plec de mult. Oamenii care au plecat pana in ‘90, acum, sunt stabilizati. Inclusiv Bella Karoly. Poate ca este cel mai bun exemplu de succes deosebit in strainatate. Bella Karoly este multimilionar in dolari, are o ferma imensa. Bravo lui, pentru ca a stiut sa se descurce. Eu mi-am ales soarta de a sta aici.
Capital: Pana la urma ce v-a determinat sa nu plecati?
Octavian Belu: Este usor de inteles. Prefer sa fiu antrenorul echipei campioane mondiale. Lumea o vad de la un capat la altul. Acum plec la Marsilia, pe urma in Japonia. Nu mai am acea nebunie din tinerete. M-am invartit de nu stiu cate ori in jurul pamantului. Nici nu ma mai impresioneaza orice aspect care, poate ca m-ar fi atras la 20 de ani. Nu stiu, sa am o masina rosie si o casuta la Miami. Vreau sa am o casa in Romania. Le spun in fata acestor domni: eu, dupa toata activitatea mea de 21 de ani, nu-mi pot cumpara o casa sau un duplex, asa cum multi din domniile lor, care stau pe margine si au crize de ingrijorare sociala, au. Daca aveam si eu o casa pe malul Snagovului, trei barci cu motor si ma duceam sa fac cumparaturile la Paris, nu mai aveam timp sa fac performanta.
Capital: Ce ati schimba in sportul de performanta din Romania?
Octavian Belu: Eu cred ca este evidenta necesitatea de schimbare a mentalitatii. Cat nu era problema de bani, discutam de statutul antrenorului. Aceasta incorsetare in niste legi care tin de niste activitati de baza. Acel contract de munca sau acele norme legate de salarizarea muncitorului trebuie putin depasite. Noi, antrenorii de aici, cu performantele pe care le avem, facem ceva mai mult decat acea activitate cotidiana de munca salarizata. Pentru aceea este acel salariu de 4,5-5 milioane de lei. Dar noi facem mai mult.
Capital: A cui mentalitate trebuie schimbata? A celor din federatie, de la Ministerul Tineretului si Sportului?r
Octavian Belu: Nu. Eu spun ca este vorba de un cerc vicios. Pleaca o informatie de la minister. Federatia este in minister, deci este un grup care gandeste aceste documentatii pentru anumite hotarari de guvern. Acestea pleaca, se reintorc pentru a fi analizate, si aici intervine mentalitatea. Vine un tovaras care spune: „Pai, ia 30%”. Deci o informatie aberanta. Nu o controleaza. Vine altul care spune: „Stai asa, ca uite, i-am mai dat si pentru hartie higienica, i-am marit baremul la camin”. Si la un moment dat vine unul care spune: „Pai stai asa, ca asta castiga enorm. Ce sa-i mai dam si premiere?”. Este un fel de duplicitate, la un moment dat, intre cel care vrea sa moara si capra vecinului si cel care nu intelege sau care este gresit informat. daca eu ii arat care sunt veniturile mele, va ramane mirat . tr
r
Carte de vizitar
r
Data nasterii: 17 februarie 1951r
Locul nasterii: Ploiestir
Studii: absolvent al Institutului r
National de Educatie Fizica r
si Sport, promotia 1974r
Activitate profesionala:r
– profesor de educatie fizica la Liceul Agroindustrial din Valea Calugareasca (judetul Prahova)r
– a colaborat cu clubul sportiv Petrolul Ploestir
-din 1981 este antrenor coordonator al lotului de gimnastica al Romaniei.r
Performante:r
-in total, lotul de gimnastica al Romaniei antrenat de el a obtinut 242 de medaliir
Starea civila: casatorit.r