A face pronosticuri despre viitorul fiscalităţii este o sarcină ingrată. Nu de alta, dar şansele să greşeşti sunt mari, şi baza pentru asemenea previziuni e departe de a fi sigură.
Dacă punem la socoteală şi factorul electoral, mai avem un element care complică lucrurile. Totuşi, orice afacere ajunge să facă scenarii despre cum o să arate activitatea sa în viitorul apropiat. Septembrie este luna când mulţi deja se gândesc la anul următor şi încep să-şi facă (sau să-şi refacă) bugetele de cheltuieli, de venituri şi de investiţii pentru anul 2013. Costurile fiscale fac şi ele parte din acest proces de bugetare, aşa că m-am gândit să trec în revistă câteva dintre măsurile fiscale discutate de-a lungul ultimelor luni cu posibil impact în 2013.
Cota unică: au fost discuţii privind introducerea impunerii la cote diferenţiate, care ar urca până la 16%, şi mai recent s-a vehiculat ideea că 16% nu ar fi suficient şi trebuie crescut. Totuşi, la nivelul Guvernului nu s-a insistat asupra acestui subiect şi de aceea cred că sistemul actual o să reziste şi în 2013.
Sistemul TVA: s-a publicat în Monitorul Oficial introducerea, din 2013, a „contorizării“ obligatorii a TVA pe bază de plăţi pentru companii cu cifra de afaceri anuală până la 500 de mii de euro. Adică la ei plata TVA se datorează la stat numai după ce clientul achită factura (dar nu mai târziu de 90 de zile), şi nu atunci când se emite factura, cum e acum.
Deşi ideea pare simplă, implementarea ei nu este – nici pentru contribuabili, nici pentru Fisc. Un exemplu: acest sistem o să afecteze nu numai companiile menţionate, ci şi orice companie mare care o să procure bunuri şi servicii de la o companie mică. De ce? Pentru că nu o să poată să deducă TVA de pe factură în momentul primirii, ci numai în viitor, când o va plăti. Şi dacă are sute şi mii de facturi primite de la companii mici şi de la companii mari, trebuie să ştie exact să le „sorteze“ ca să deducă TVA imediat sau cândva în viitor. Deci aşa ceva implică costuri, timp şi oportunităţi de abuzuri. Speranţa mea este că autorităţile îşi vor da seama de toate implicaţiile şi, chiar dacă nu renunţă la acest sistem, măcar îl fac opţional.
Taxele locale: taxa pe clădiri a iscat multe discuţii de-a lungul timpului, fiind considerată câteodată şi discriminatorie în contextul imobilelor exploatate de firme care sunt impozitate mult mai mult decât imobilele echivalente exploatate de persoane fizice. Nu au fost recent discuţii concrete despre direcţia în care o să evolueze taxele locale, însă cred că e posibilă o creştere, în 2013, a taxelor datorate de persoane fizice. În mod normal, taxele datorate de persoane juridice nu ar trebui să crească, deşi acest lucru poate să difere de la primărie la primărie.
Cât priveşte combaterea evaziunii fiscale, s-ar putea să vedem noi măsuri legislative în această direcţie. Totuşi, trebuie conştientizat faptul că evaziunea fiscală la noi nu este cauzată doar de lipsa reglementărilor, ci mult mai des de carenţele în aplicarea legii şi verificarea neadecvate ale felului în care este aplicată. Dacă acest aspect nu se reglează, orice măsură antievaziune introdusă scriptic o să îngreuneze, în primul rând, viaţa unui contribuabil corect, şi nu a unui evazionist. Aici avem totuşi o speranţă: proiectul de modernizare a ANAF – finanţat de Banca Mondială – care în câţiva ani ne poate da un sistem de administrare fiscală mai eficient şi mai adecvat. Un proiect similar al Băncii Mondiale în Bulgaria a fost un succes, şi asta îmi dă curajul să cred că avem şi noi o şansă.
Până atunci, noroc în procesul de bugetare!
Alex Milcev, consultant fiscal şi partener Ernst&Young.