De teama celor de la Antifraudă, micii evazionişti folosesc din plin casele de marcat. Ca să-şi recupereze paguba, au început să scumpească produsele şi serviciile
Să presupunem că avem un service auto, o frizerie, o sală de fitness, o croitorie sau un hotel. Adică locuri unde principalele cheltuieli sunt cele cu forţa de muncă şi cu utilităţile, la care se adaugă chiria şi/sau amortizarea investiţiei iniţiale. O bună parte a patronilor aflaţi în această situaţie încearcă să emită doar atâtea bonuri fiscale câte sunt necesare pentru ca, după scăderea TVA şi a cheltuielilor, balanţa să fie foarte aproape de zero. Încasările suplimentare, care nu sunt trecute prin casa de marcat, le intră astfel direct în buzunar, fără să mai fie nevoie să se achite TVA, impozit pe profit ori impozit pe dividende. La magazine, baruri sau restaurante lucrurile sunt ceva mai complicate, însă ideea este cam aceeaşi – diferenţa de preţ la produsele care pot fi vândute fără bon fiscal (fie că nu au fost trecute în evidenţe, fie că nu au acte de provenienţă) ajunge direct în buzunarele proprietarilor, fără ca statul să-şi ia partea.
Un raport de anul trecut al AT Kearney estima că, în 2013, ponderea economiei subterane în România era de circa 28% din PIB (în scădere uşoară faţă de 2012). Este vorba de aproape 40 de miliarde de euro, sumă nefiscalizată total sau parţial. „La nivelul Europei, economia subterană este evaluată în acest moment la peste 2.100 de miliarde de euro şi este din ce în ce mai mult în atenţia autorităţilor, având în vedere că acestea înceracă să echilibreze bugetele publice evitând creşteri de taxe sau scăderi de beneficii sociale care ar putea pune în pericol revenirea economică“, se arată în raport.
Rezultate palpabile
Cam asta încearcă, de ceva vreme, şi guvernul Ponta. Confruntat cu o scădere a încasărilor la buget (de la 19,5% din PIB, în 2012, veniturile fiscale s-au redus la 18,5% din PIB anul trecut) şi, văzând că majorările de taxe şi impozite nu rezolvă problema, ba mai mult o complică, Executivul a decis să ia de coarne taurul evaziunii fiscale. „Sarcina pe care o trasez Ministerului Finanţelor, ANAF şi Direcţiei Antifraudă este aceea de a continua sa trateze evaziunea fiscală ca un pericol pentru siguranţa naţională“, spunea în ianuarie premierul Victor Ponta.
Deocamdată, se pare că micii evazionişti sunt principalul pericol. Cel puţin, aşa pare din acţiunile mediatizate ale ANAF. Iar exemplele de unităţi închise şi firme amendate cu zeci de mii de lei par să îi fi determinat pe mulţi comercianţi să folosească din plin casele de marcat. Ceea ce dă semne că ar fi avut un impact şi asupra încasărilor la buget. Potrivit datelor oficiale, acestea au crescut în primul trimestru cu peste trei miliarde de lei faţă de nivelul programat şi cu aproape 4,5 miliarde de lei faţă de sumele colectate în aceeaşi perioadă a anului trecut.
Există, însă, şi un alt efect al ofensivei anti-evaziune, mai greu cuantificabil, însă din ce în ce mai vizibil. Pentru a compensa banii pe care sunt nevoiţi să-i plătească drept TVA, accize sau impozite pe profit şi dividende, mulţi patroni au început să crească preţurile.
Impact neaşteptat
„Stai să-ţi dau şi bonul“, spune Teo, patronul magazinului din colţ. Cred că e prima dată când primesc aşa ceva de la el, aşa că mă uit lung. „De când au început ăştia nebunia cu controalele, dau bon şi pentru o pâine de un leu. Să ne înţelegem, băteam şi înainte sumele încasate în casa de marcat, dar nu imediat, că cei mai mulţi clienţi oricum îl lăsau pe tejghea, şi, recunosc, nu pe toate. Mai ales la fructe şi legume mai treceam cu vederea…“, explică el. Acum, spune bărbatul, fiscalizează totul: „Am calculat aşa, în mare, şi pe martie am de dat în plus vreo 900 de lei TVA şi impozite. Eu îmi întreţin toată familia din magazinul ăsta, aşa că n-am ce face şi am mai început să cresc preţurile, încet-încet, ca să acopăr gaura.“
În alte cazuri, majorarea nu a fost deloc treptată. Sunt spălătorii auto sau vulcanizări unde tarifele au crescut peste noapte: 13 lei în loc de nouă lei spălatul interior sau exterior, 15 lei în loc de 10 lei pusul unui petec la o anvelopă. Peste tot, explicaţia este aceeaşi – de când emit bon fiscal, veniturile nete au scăzut şi trebuie echilibrate.
Acelaşi lucru s-a întâmplat în baruri sau restaurante. Iar unde nu s-a întâmplat încă, fie concurenţa este acerbă, fie patronii nu şi-au făcut încă exact calculele (excludem puţinele cazuri în care treceau prin casa de marcat toate sau aproape sumele încasate). Daniel T., proprietarul unui local din Timişoara, estimează că va trebui să crească cu circa 10% preţurile doar pentru a nu trece pe pierdere. „Câştigul meu este în mare parte compromis, dar nu-mi pot permite să scumpesc prea mult meniul, că rămân fără clienţi“, spune el.
Este interesant de văzut cum se va manifesta, în aceste condiţii, proaspăt anunţata scădere a TVA la alimente (taxa ar urma să fie redusă la 9% începând din iunie). Chiar dacă unii optimişti speră în scăderi semnificative de preţuri, este foarte posibil să asistăm în realitate la o stagnare a acestora la micii comercianţi şi în alimentaţia publică (reducerea TVA fiind folosită, astfel, ca un mijloc de minimizare a pierderilor provocate de fiscalizarea tuturor încasărilor).
Plus şi minus
Principalul beneficiar al cruciadei fiscale este, fără doar şi poate, bugetul de stat. Vor avea de câştigat, însă, şi firmele care au lucrat şi până în prezent legal. Cei care au trecut prin casa de marcat toate veniturile şi au reuşit, totuşi, să rămână pe piaţă îşi vor vedea acum o bună parte din concurenţă la ananghie.
De cealaltă parte, există şi efecte negative. În primul rând, vor pierde consumatorii, care se vor trezi că scot din buzunar mai mulţi bani decât înainte. Mai ales în zonele unde oferta este limitată şi competiţia nu va reuşi să regleze piaţa, fie că vorbim de produse de larg consum sau de servicii. În acelaşi timp, este foarte posibil ca rata inflaţiei, care a atins în 2014 un minim istoric de 1,1% şi era la sfârşitul lui februarie 2015 de 0,4% comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent, să revină pe creştere. Cât de mult va urca ea şi ce impact va avea asupra altor indicatori, cum ar fi dobânda de politică monetară, asta se va vedea în următoarele luni.
