Companiile turceşti dau tot mai multe semnale că nu mai au nici timp şi nici răbdare să aştepte finalizarea anevoioaselor negocieri de aderare a ţării lor la UE. Povestea cu Mahomed şi muntele începe să capete un nou sens.
Mustafa este proprietarul unui magazin de pielărie din Antalya. Mica afacere moştenită de la tatăl său merge binişor şi ar vrea să o lase mai departe celor trei fii. De aceea, îl înspăimântă gândul că ţara lui ar putea adera la UE, întrucât crede că din cauza noilor condiţii de piaţă ar putea da faliment. „Dacă Turcia va deveni stat membru, cred că micile afaceri vor dispărea. Lumea îşi va face cumpărăturile în hipermarketuri, unde marfa este mai ieftină, dar calitatea lasă de dorit. Cei mari îi vor înghiţi pe cei mici“, spune îngrijorat Mustafa. Pentru el, dar şi pentru alţi conaţionali, faptul că Bruxelles nu a avansat încă o dată certă privind realuarea negocierilor cu Turcia reprezintă un motiv de bucurie.
Însă nu toţi oamenii de afaceri turci au astfel de temeri. Pentru mulţi, Europa – o piaţă de circa 500 de milioane de consumatori – înseamnă o oportunitate uriaşă pentru dezvoltarea afacerilor. Dar ultimele declaraţii ale preşedintelui Franţei, Nicholas Sarkozy, privind blocarea negocierilor dintre Comisia Europeană (CE) şi Ankara, i-a contrariat. „Nu cred că Turcia are un loc în Europa, pentru simplul motiv că, geografic, ea se află în Asia Mică“, a spus Sarkozy, precizând că propune acestei ţări un „parteneriat real cu Europa, dar nu integrarea în UE“. Anterior, partidul francez de extremă-dreapta, Frontul Naţional, condus de Jean-Marie Le Pen, a lansat o „petiţie naţională“ împotriva aderării Turciei la UE. Chiar şi Germania, ţară în care trăiesc numeroşi emigranţi turci, pune sub semnul întrebării oportunitatea extinderii UE. Cancelarul Angela Merkel şi-a exprimat regretul pentru lipsa din textul Tratatului european constituţional european a referirilor la originile creştine ale Uniunii. Declaraţia a pus pe gânduri oficialii statului musulman, care se întinde pe două continente.
În timp ce oficialii europeni se bat în declaraţii, în birourile holdingurilor turceşti se schiţează hărţi ale expansiunii regionale. „Calea către Europa este lungă, iar investiţiile nu pot să aştepte. Multe firme turceşti doresc să intre în România şi să producă pentru piaţa UE. De exemplu, Sabanci Holdin g, una din marile companii din Turcia, vrea să investească la Constanţa într-o fabrică de ciment“, spune Halit Ozturkmen, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România (TIAD), care numără 145 de firme mari şi medii. România este preferată de investitorii de pe malul Bosforului nu numai pentru că este o piaţă de 22 de milioane de consumatori, mai mare decât Bulgaria, dar şi pentru că o firmă se poate înfiinţa relativ uşor. „Este adevărat că 60-70% din investiţiile turceşti sunt concentrate în Bucureşti, dar în toate domeniile este loc de început o afacere. În agricultură, preţul terenului nu este foarte mare. De asemenea, turismul este o oportunitate, ca şi piaţa imobiliară“, susţine Ozturkmen. În opinia sa, România şi Bulgaria rămân cele mai ieftine ţări pentru cei care vor să-şi deschidă o afacere în UE. De aceea, este convins că, până în 2010, investiţiile turceşti în România se vor dubla.
Conform datelor Registrului Comerţului, în România au fost înfiinţate 10.000 de firme cu capital turcesc, însă reprezentanţii TIAD susţin că numărul real este mai mare, fiindcă investiţiile importante ale companiilor din Turcia au fost realizate prin intermediul unor filiale ale acestora din UE şi nu au fost înregistrate ca atare. În prezent, Turcia ocupă locul al treilea ca număr de firme înfiinţate în România, după Italia (21.500) şi Germania (14.000), dar se situează pe a unsprezecea poziţie în ceea ce priveşte capitalul investit (462 milioane de euro).
Cui îi e frică de Turcia?
În cazul în care ar deveni stat membru, cu o populaţie de 75 de milioane de locuitori, Turcia ar avea o reprezentare importantă în Parlamentul European, plasându-se pe al doilea loc, după Germania (82 de milioane de locuitori), depăşind Franţa, Marea Britanie (fiecare cu câte 60 de milioane de locuitori) şi Italia (58 de milioane de locuitori). Acest lucru ar presupune ca reprezentanţii Turciei, prin votul lor, să poată lua hotărâri importante, care să decidă soarta UE. O altă problemă ar constitui-o puterea economică a Turciei, care în ultimii ani a înregistrat constant o creştere economică de peste 7%, plasând-o pe locul 17 în lume, între ţările cu o economie dezvoltată.
Întâlnirea recentă dintre reprezentanţii TUSIAD, una dintre cele mai importante organizaţii a industriaşilor turci, şi preşedintele Parlamentului European, Hans Gert Pottering, arată că oamenii de afaceri sunt direct interesaţi de urgentarea negocierilor pentru aderare. Discuţiile s-au axat pe progresele pe care Turcia trebuie să le înregistreze în domeniul justiţiei şi al drepturilor omului, în acest sens, urmând ca în luna noiembrie să fie prezentat un raport la Strasbourg. Cu câteva săptămâni în urmă, armata a cerut guvernului de la Ankara să încetinească ritmul de adoptare a unor reforme solicitate de către UE. Este vorba de modificarea unei legi care, în viziunea reprezentanţilor armatei, limitează libertatea de expresie şi de un proiect de lege care ar ajuta fundaţiile religioase ce nu sunt de confesiune musulmană. În pofida unor reforme cerute de UE şi menite să-i limiteze influenţa, armata turcă îşi susţine punctul de vedere ori de câte ori consideră că statul laic sau interesele naţionale vitale sunt ameninţate. Cu ajutorul societăţii civile, în urmă cu zece ani, armata a înlăturat de la putere un guvern cu idei puternic islamiste.
Topul investitiilor
Anchor Grup SA (Gimrom Holding, Plaza Romania, Bucureşti Mall, Anchor Plaza, InCity Residences) – 300 de milioane de euro
Credit Europe Bank (fosta Finansbank, membră a grupului FIBA) – 110 milioane de euro
Prolemn SA (parte a grupului Kastamonu Entegre) – 110 milioane de euro
Azomureş SA (Transworld Fertilizers Holding) – 80 de milioane de euro
Rulmenţi SA Bârlad (Kombassan Holding AS) – 45 de milioane de euro
Arctic SA (Arçelik) – 35 de milioane de euro
Parteneriat
6,5 miliarde de euro reprezintă valoarea schimburilor comerciale între România şi Turcia în acest an, în creştere cu 1,5 miliarde de euro faţă de 2006, existând un uşor dezechilibru în ceea ce priveşte exporturile României.
Ökçün: «Până acum, investiţiile au picurat, de acum banii vor curge»
Ambasadorul Turciei la Bucureşti, Ahmet Ökçün, susţine că în perioada următoare vor pătrunde în România mari companii cu capital turcesc. Acestea doresc, astfel, să intre pe piaţa europeană, chiar dacă piaţa locală nu mai este foarte atractivă din cauza majorării salariilor şi a preţurilor.
Capital: Comisia Europeană nu a avansat un termen clar privind data aderării Turciei la UE. Acest lucru va conduce la creşterea investiţiilor turceşti în România?
Ahmet Ökçün: Faptul că ţara dumneavoastră a devenit stat membru nu i-a adus numai avantaje. Din punctul de vedere al investitorilor, creşterea preţului la gaze, la energie şi cel al imobiliarelor, dar şi majorarea salariilor nu sunt stimulente pentru a deschide noi afaceri în ţara dumneavoastră. Un alt efect al aderării la UE este lipsa forţei de muncă, care a emigrat în vestul Europei. Pe de altă parte, rata natalităţii este în scădere, iar populaţia îmbătrâneşte.
Capital: Turcia face parte din uniunea vamală, dar a fi membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană aduce cu mult mai multe avantaje. Este important pentru companiile turceşti să intre pe piaţa din Uniunea Europeană prin România?
Ahmet Ökçün: Circa 80-90% din exporturile Turciei reprezintă produsele industriale, iar apartenenţa la uniunea vamală înseamnă facilităţi pentru exportul acestor produse. Sigur, pentru firmele turceşti este important să fie prezente pe piaţa UE. Ne aşteptăm ca, în perioada următoare, companii mari cu capital turcesc să pătrundă pe piaţa românească. Din cauza concurenţei, acestea nu vor să-şi facă cunoscute intenţiile, dar ştiu că firme importante şi-au trimis reprezentanţii aici pentru a face studii de piaţă. Zilnic avem zece solicitări de acest gen, pentru a-i sprijini. Cu alte cuvinte, dacă la începutul anilor ‘90, au venit în România micii oameni de afaceri, cu o valijoară de bani, ca să deschidă un cuptor de pâine sau un atelier de reparat maşini, acum, vom asista la „efectul de ketchup“: până acum investiţiile picurau, de acum înainte, tubul fiind strâns cu putere, banii vor curge.
Capital: De ce unii lideri europeni se opun aderării Turciei la Uniunea Europeană?
Ahmet Ökçün: Calea către Europa este lungă. După încheierea negocierilor, se va organiza un referendum pentru a afla dacă şi turcii vor în UE. Aderarea este un obiectiv important al Guvernului, dar nu este vitală pentru Turcia. Principiul nu este: „Hai să intrăm şi noi, ura!“. Turcia are nevoie de UE, dar şi UE de Turcia. Altfel, Comunitatea Europeană nu ar fi deschis negocierile cu noi. Turcia înseamnă 75 de milioane de locuitori, din care 60% au sub 35 de ani, şi este a 17-a economie dezvoltată din lume. Ştiaţi că 25% din bunurile de consum care sunt vândute pe piaţa europeană sunt fabricate în Turcia? Cele mai multe frigidere vândute în Marea Britanie şi cele mai multe televizoare comercializate în Germania poartă inscripţia „Made in Turkey“. Iar ani la rând, am înregistrat o creştere economică peste media europeană, fără a fi stat membru.
