O ofertă nu va fi respinsă atâta timp cât explicaţiile financiare vor putea demonstra o marjă normală de profit.
O dată cu apariţia amendamentelor aduse, în a doua jumătate a anului trecut, regimului atribuirii contractelor de achiziţie publică, ofertanţii au devenit mai precauţi în ceea ce priveşte ofertarea financiară în cadrul acestor proceduri. O ofertă financiară redusă, prin comparaţie cu ceilalţi participanţi la procedura respectivă sau a valorii estimate de autoritatea contractantă, poate duce la respingerea ofertei ca inadmisibilă. Reprezentanţii autorităţii contractante au îmbrăţişat fără întârziere litera noii legislaţii şi au întors armele împotriva ofertelor cu preţ aparent scăzut, privind cu ochi suspicioşi ofertele financiare „de criză“. De aici, dilema ofertantului de a găsi centrul de greutate al ofertei financiare: nici prea mult – pentru a nu fi eliminat de rezonabilitatea celorlalţi participanţi, nici prea puţin – pentru a nu părea neserios şi a te lega la cap cu problema nisipurilor mişcătoare ale clarificărilor pe preţ. Şi astfel, întrebarea: este atât de reprobabil să ofertezi preţuri care demonstrează prudenţă fiscală şi responsabilitate pentru modul de gestiune a banului public? Mai întâi, ce înseamnă o ofertă cu preţ neobişnuit de scăzut? Aidoma exerciţiului de maieutică al superiorului din lungmetrajul „Poliţist, adjectiv“, am pornit în căutarea literei DEX-ului revelator. Legislaţia internă a achiziţiilor publice o defineşte ca fiind o astfel de ofertă pe cea al cărei preţ reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului sau reprezintă mai puţin de 85% din media aritmetică a cel puţin cinci oferte admisbile, în cazul în care acestea există. În condiţiile recepţiei unei astfel de oferte, comisia de evaluare are obligaţia de a efectua verificări detaliate, solicitând ofertantului documente privind fundamentarea modului de formare a preţului, soluţiile tehnice adoptate, originalitatea ofertei. Dacă ofertantul nu prezintă informaţiile solicitate sau acestea nu justifică preţul aparent neobişnuit de scăzut, oferta va fi respinsă ca inacceptabilă.
Am continuat exerciţiul: simpla apreciere a autorităţii contractante că nu a fost convinsă de explicaţiile ofertantului este suficientă pentru a respinge oferta? Cam aici se opreşte legislaţia naţională cu detaliile. Practica europeană însă arată că, cel puţin în cazul procedurilor ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, autoritatea contractantă este obligată să verifice în contradictoriu, înainte de a respinge o ofertă, nu numai criteriul preţului ofertei examinate, ci şi alte elemente ale ofertei, cum ar fi meritul tehnic, caracteristici estetice şi funcţionale, costuri de funcţionare, rentabilitate, servicii postvânzare şi asistenţă tehnică etc., în măsura în care acestea permit să se determine un prag de anomalie. În orice situaţie, autoritatea contractantă trebuie să indice punctele exacte din ofertă care au ridicat semne de întrebare privind îndeplinirea parametrilor calitativi şi/sau cantitativi prevăzuţi în documentaţia de atribuire.
Comisia Europeană adaugă un criteriu de bun-simţ practic şi juridic: o ofertă nu va fi respinsă atât timp cât explicaţiile financiare vor putea demonstra o marjă normală de profit, aceasta, desigur în condiţiile curente ale pieţei respective. Precum răspunsul poliţistului Cristi, independent de definiţia rigidă a dicţionarului despre ce înseamnă conştiinţa. Aşadar, ofertant cu preţ neobişnuit de scăzut, adjectiv?
Claudiu A. Pop, avocat asociat coordonator, POP PEPA SCA
