Încă din 1941 autotitățile din SUA își pedepsesc companiile pe care le prind că dau mită în străinătate. „Dacă guvernele înapoiate nu sunt în stare să își pedepsească corupții, măcar să facem noi ceva„, a precizat Congresul SUA la acea vreme, când a legiferat FCPA (Foreign Corrupt Practices Act.).
Nu contează dacă mituitorul e american sau nu, câtă vreme compania activează în SUA, este țintă, fiindcă companiile dispuse să plătească șpăgi le vor face concurență neloială celor cinstite, potrivit România Curată.
Și unele dintre țările europene au început să pună în aplicare astfel de practici, dar nu există încă o abordare unitară de la nivelul Comisiei Europene, însă, în aceste condiții șansele ca o companie să fie prinsă cresc semnificativ.
Sancțiunile nu sunt nicidecum închisorile, ci amenzi în valoare de zeci de milioane, sau chiar de sute de milioane de dolari. În total, Departamentul Justiției și Comisia Valorilor Mobiliare din SUA au dat sancțiuni în peste 300 de cazuri, majoritatea în ultimii 10 ani. Numele României apare în patru dintre investigațiile FCPA.
Cazul Elbit, din grupul israelian care a modernizat în anii ’90 Mig-urile 21, este cel mai recent de anul acesta, într-un scandal legat de Casa Radio. Elbit a fost nevoită să plătească o amendă de 500.000 de dolari pentru că a „rătăcit” câteva milioane prin România. Momentan, DNA nu a fost implicată.
În cazul Microsoft, investigația a început acum 5 ani pentru presupuse cazuri de mită din România, China și Italia. În România, dosarul s-ar fi „prescris” înainte de a ajunge la mituitori. Câțiva dintre intermediari și chiar denunțători au ajuns la închisoare, în timp ce alții au fost iertați și de închisoare și de bani.
Alte două cazuri fac parte din industria farmaceutică: Johnson and Johnson respectiv Stryker, care ar fi sponsorizat medici prin diverse țări inclusiv România, pe la începutul anilor 2000, ca să le prescrie pacienților marfa. În România nu s-a auzit nimic despre o astfel de anchetă.
A existat însă o altă anchetă de acest fel – cei 77 de oncologi cercetați și percheziționați în 2015 pentru că ar fi primit sponsorizări de la 11 companii de medicamente: Roche, Pfizer, GlaxoSmithKline, Novartis, Actavis, Sandoz, Teva, Alvogen, Egis, Romastru şi Glenmark. De cercetat, au fost cercetați doar medicii și un importator, iar anul acesta dosarul a fost clasat cu discreție (fără comunicat DNA).
Industria farmaceutică, cea de armament și cea petrolieră sunt vedetele acestui tip de investigații. În cazul industriei de petrol și gaze, fiecare dintre companiile „BIG 6” – Exxon, Chevron, Total, BP, Shell, Eni – fiecare a fost pedepsită pentru că a dat mită măcar o dată, într-un colț sau în altul al lumii. Exxon a dat inclusiv în Rusia!
În total, amenzile au depășit un miliard de dolari.
Deocamdată, în cazul României nu există vreo investigație legată de activitatea companiilor petroliere – nici locală nici internațională. Indicii de corupție și posibil chiar trădare sunt însă atât de multe încât e păcat barem să nu încerci să cauți. Sau, dacă nu găsești nimic, să dai un exemplu pozitiv.
Iată, o afacere cu miză de zeci de miliarde de euro dar totuși curată, dovada că anticorupția a izbândit în România!
Indulgența față de mituitor e probabil unul dintre marile păcate ale luptei anticorupție de până acum. Oficial, politica penală a statului este aproape la fel de dură față de mituitor cât este față de mituit. În practică, proporția este substanțial în favoarea condamnărilor obținute împotriva mituiților. Consecința acestei indulgențe este că, mai ales de la adăpostul unei jurisdicții internaționale, mituitorii sunt încurajați în comportamentul lor. Este prins un politician și băgat în pușcărie? Nici o problemă, găsim altul! Dăm șpagă netulburați în continuare, până nimerim unde trebuie!
Șansa ca latura penală a anticorupției românești să-și revină din pumnii pe care i-a primit sau și i-a administrat este să arate că se poate și altfel. Că nu e nevoie să se facă 10 ani că plouă, cum s-a întâmplat în cazul EADS, pentru ca acum să numere zilele până la prescripție.
Deci iată un posibil criteriu eliminatoriu pentru viitorul șef DNA: să vină, încă din planul de management, cu determinarea că vrea să vadă cam ce ar putea fi în neregulă în cazul gazelor din Marea Neagră!