Un studiu recent cu privire la percepţiile şi comportamentul tinerilor în relaţiile de muncă ar trebui să dea de gândit Ministerului Educaţiei şi Cercetării, dar şi angajatorilor. Tinerii muncesc în domenii pentru care nu sunt pregătiţi şi nu au nici o reţinere în a-şi schimba imediat locul de muncă, dacă primesc o ofertă mai bună.
Realizat de Synergize Consulting asupra studenţilor şi absolvenţilor de facultate, studiul prezintă o realitate pe care o bănuiam, dar nu aveam „dovezile“. Acum se schimbă situaţia. Avem probele unei pieţe a muncii mult diferită de anii ‘90, dar pentru care nici Ministerul Educaţiei şi nici angajatorii nu şi-au făcut strategii de abordare.
Aproape jumătate dintre tinerii intervievaţi declară că nu lucrează în domeniul în care s-au pregătit la facultate. Tot jumătate dintre cei care au alcătuit eşantionul tinerilor, considerat reprezentativ la nivelul ţării, declară că pregătirea teoretică din facultate nu este deloc relevantă sau mai degrabă nerelevantă pentru locul în care muncesc. Cam aceeaşi pondere o au şi aprecierile asupra pregătirii practice din facultate (seminarii, laboratoare, practica de lucru etc.). 46,6% din tinerii cu vârste cuprinse între 19 şi 28 de ani au o părere bună sau foarte bună despre caracterul aplicativ al sistemului de învăţământ. Explicaţia ar putea fi dată de faptul că aproape 70% lucrează încă din timpul facultăţii, ceea ce le dă posibilitatea să aprecieze diferenţa dintre pregătirea oferită de facultate şi cerinţele mediului de afaceri.
Studiul ar trebui luat în consideraţie, la fel de mult, şi de către angajatori. Atmosfera de lucru este cel mai important aspect pe care tinerii îl apreciază la locul de muncă. Pe locul al doilea, tinerii consemnează că se aşteaptă ca angajatorul să investească în programe de pregătire profesională. Salariul este pe locul trei, în ordinea criteriilor de apreciere a relaţiei cu angajatorul. Tinerii nu pun preţ prea mare pe reputaţia de care se bucură compania pe piaţă, nici dacă dovedeşte responsabilitate socială, dacă este lider pe piaţă ori dacă sediul este uşor accesibil sau arată foarte bine.
Trei sferturi dintre tineri vor să lucreze în străinătate
Punerea în oglindă a acestor răspunsuri cu altele vizând atitudinea faţă de viaţa profesională reflectă o orientare a tinerilor pe termen scurt, bazată doar pe raporturi foarte pragmatice. Chiar dacă beneficiile materiale sunt pe locul trei, 80,2% din respondenţi spun că ar face ore suplimentare ca să câştige în plus. Întrebaţi care este salariul net lunar corect pentru experienţa şi pregătirea pe care o au, tinerii fără nici un fel de experienţă profesională (media) consideră că ar trebui să primească un salariu net lunar de 310 euro. Cei care au un an de experienţă la locul de muncă ridică pretenţiile la 390 de euro. Dorina Păun, director la Synergize Consulting, consideră că aşteptările acestora cresc pe o bază care nu are nici o legătură cu competenţa, ci cu percepţia disproporţionată asupra efortului pe care-l depun în primul an de muncă, datorat în special lipsei de obişnuinţă. „Ipoteza este susţinută de faptul că, în al doilea an de muncă, tinerii ajung să „calibreze“ pretenţiile salariale, acestea crescând mult mai puţin – până la 420 euro lunar.“ În schimb, tinerii cu experienţă mai mare – aproximativ trei ani – fac presiuni salariale, din nou semnificative (până la 490 euro lunar). După acest interval de experienţă la locul de muncă, tinerii aşteaptă să fie promovaţi, ceea ce atrage şi o creştere salarială adecvată. Dacă aşteptările lor nu sunt acoperite, tendinţa este de părăsire a companiei. Aproape jumătate din tineri (46%) declară că este probabil să-şi schimbe locul de muncă cel puţin o dată în următorii trei ani. 24,1% afirmă că-şi vor schimba şi domeniul de activitate în acelaşi interval de timp. Proporţia este îngrijorătoare şi ar trebui abordată cu mai multă atenţie de angajatori. Virusul scăderii loialităţii faţă de companie a început să atace şi piaţa muncii din România.
Poate şi pentru că angajatorii nu ştiu exact ce să pună în pachetul salarial dorit de tineri. Desigur, ei se aşteaptă să primească de toate în oferta de beneficii: de la tichete de masă, decontarea transportului, telefon mobil, până la asigurări private de pensii. Dar nu pun preţ pe toate. Asigurările medicale, primele de sărbători, laptopul şi asigurările private de pensii sunt cele mai atractive beneficii non-financiare.
Faptul că firmele nu înţeleg aşteptările şi mentalitatea noii generaţii se repercutează asupra recrutării şi reţinerii lor în companie. Tinerii nu mai sunt atraşi de o carieră în domeniul educaţiei, în finanţe / contabilitate, în cercetare şi nici chiar în producţie. Băieţii sunt atraşi de informatică şi proiectare. Fetele vor să lucreze în domeniul resurselor umane şi în marketing. Ele sunt mai orientate spre dezvoltarea personală. 62,3% vor să urmeze cursuri postuniversitare în următorii trei ani. Băieţii, în schimb, sunt mai atraşi de zona antreprenorială (32,8%), dar nu este exclusă din planurile pe termen mediu nici emigrarea în scop de muncă. 27% din tinerii investigaţi cred că este posibil să-şi caute un loc de muncă în străinătate în următorii ani. Dorinţă care nu-i de neglijat în contextul integrării.
Libera circulaţie pe piaţa muncii Europei unite va produce schimbări greu de estimat în acest moment. Dar pot fi bănuite şi ţinute sub control de angajatorii care sunt dispuşi să se apropie de spiritul tinerei generaţii.
Opinia consultantului
Salariile sunt supradimensionate faţă de competenţele tinerilor
Viteza mare cu care a crescut cererea de profesionişti a produs fenomene nedorite pe piaţa muncii. Confruntaţi cu penuria de competenţe de pe piaţă, angajatorii au dezvoltat comportamente care par să încurajeze mercenariatul în rândul tinerilor profesionişti. Loialitatea nu mai este la modă, în timp ce în ultimii doi ani, salariile au crescut mult mai rapid decât productivitatea. Oferta de posturi vacante a ajuns să depăşească cererea, în special pentru poziţii de specialişti şi de management. Această situaţie a dus la o schimbare majoră a comportamentului, atât alangajatorilor, cât şi cel al candidaţilor. Puse în faţa unei lupte acerbe pentru posturile de specialişti şi manageri, multe firme din România au început să scadă standardele cerute pentru aceste poziţii, adresându-se tinerilor profesionişti cu posturi care, în condiţii normale, nu ar fi fost accesibile la vârsta şi experienţa acestora. Aşa se face că am început să întâlnim destul de des în poziţii de management persoane cu doi-trei ani de experienţă de muncă, uneori şi aceea căpătată în timpul studenţiei. Multe anunţuri de angajare pe poziţii de management cer trei ani de experienţă pentru posturi care într-o piaţă matură (gen cea a Uniunii Europene) ar necesita un minim de cinci-zece ani experienţă relevantă.
Un alt fenomen este reorientarea firmelor către formarea tinerilor, în condiţiile în care oamenii deja formaţi ajung – prin jocul cererii şi al ofertei – să fie supraplătiţi pentru competentele pe care le deţin. Formarea tinerilor capătă forme variate – de la practica de lucru, şcoli de vară, internship-uri, burse private, joburi part-time sau chiar full-time în timpul studenţiei etc. În contextul în care au început să se dezvolte programele de formare interne, unele firme renunţă la cerinţele de pregătire de bază în domeniu, adresându-se pentru poziţii de intrare unei arii foarte variate de tineri profesionişti. Au apărut astfel mesaje de tipul „puteţi candida la noi, indiferent de experienţa sau formaţia pe care o aveţi“, formulă folosită chiar în firme mari, multinaţionale. În aceste condiţii, este interesant de urmărit reacţia tinerilor profesionişti la schimbările de pe piaţa muncii. Primul efect vizibil este că doar jumătate dintre aceştia lucrează în domeniul pentru care au fost pregătiţi. Încurajaţi de angajatori şi de numărul mare de oportunităţi din piaţă, tinerii profesionişti lasă în urmă cu mare lejeritate pregătirea de bază pentru a se lansa în poziţii pentru care o iau practic de la zero. Fenomenul continuă şi cu tinerii angajaţi: unul din patru tineri iau în calcul schimbarea domeniului de activitate în următorii trei ani.
Fenomenul este încurajat şi de sistemul de învăţământ, care nu pare să se mişte suficient de repede pentru schimbările şi cerinţele mediului economic. Doar 28% din tinerii cuprinşi în cercetarea noastră au apreciat ca fiind relevantă pregătirea practică din facultate. Apropiata integrare în Uniunea Europeană va tinde să adâncească decalajul dintre cerere şi ofertă pe termen scurt, iar strategiile angajatorilor se vor baza pe trei piloni principali: dezvoltarea de programe de formare a tinerilor profesionişti, îmbunătăţirea substanţială a programelor de retenţie şi comunicarea corporatistă, adică dezvoltarea de brand ca angajator.
