Dintre cei mai mari bogătași din Rusia, Mihail Fridman și Piotr Aven s-au integrat cel mai bine în Occident. După un câștig de $14 miliarde în 2013, obținut din vânzarea acțiunilor lor de la compania petrolieră TNK-BP către gigantul rusesc Rosneft, ei și-au ridicat un imperiu de afaceri la Londra, cu acțiuni care se întind de la DIA, un lanț de supermarketuri din Spania, și la grupul energetic german Wintershall Dea până la compania de alimente bio Holland & Barrett, din Regatul Unit.
Oligarhii ruși din imperiul european al afacerilor au strânse legături cu regimul din Regatul Unit
Dar, miercuri, ei au demisionat din fruntea firmei de investiții LetterOne, iar acțiunile le-au fost înghețate după ce UE a impus sancțiuni împotriva lor din cauza crizei din Ucraina, au scris Max Seddon (Moscova) și Daniel Thomas (Londra) pentru ft.com
Având în vedere că ei nu au reușit să-și șteargă reputația de a fi niște apropiați ai președintelui rus Vladimir Putin, cei doi miliardari se declarăîșocați, ei gândindu-se la o revenire forțată în Rusia, părăsindu-și astfel țara de adopție.
„Se pare că, de fapt, tentativa noastră de a face afaceri în afara Rusiei a fost inutilă pentru simplul fapt că noi suntem originari de acolo”, s-a plâns Fridman, săptămâna aceasta.
Și-a petrecut cam jumătate din timp în Regatul Unit și mai puțin de o treime în Rusia
Fridman, care deține în Londra un imobil în valoare de 65 de milioane de lire sterline, a declarat pentru Financial Times că și-a petrecut cam jumătate din timp în Regatul Unit și mai puțin de o treime în Rusia.
Cu o săptămână înaintea declanșării războiului, Aven, care este proprietarul unei mari colecții de artă modernă pe un domeniu din Surrey, și-a anunțat planul de a deschide un muzeu în Letonia.
Planurile acele sunt acum ruinate după ce UE a spus că el ar fi unul dintre oligargii cei mai apropiați ai lui Putin. Guvernul Letoniei dorește să-i retragă cetîenia lui Aven după ce, marți, un bombardament a distrus monumentul ridicat în memoria evreilor masacrați la Bably Yar în 1941 – acolo unde Fridman, un evreu crescut în vestul Ucrainei, dorește să ridice un nou monument.
Holland & Barrett, și alți asociați ai imperiului LetterOne, ar urma să evite sancțiunile, având în vedere că participația comună a celor doi reprezintă mai puțin de jumătate din companie, după cum afirmă două persoane la curent cu subiectul.
LetterOne, care nu este propriu-zis înscrisă pe lista cu sancțiuni a UE, are strânse relații cu lumea de afaceri britanică. Șeful său, deși nu exectuv, este lordul Mervyn Davis, fost ministru laburist, iar fostul șef executiv de la British Petroleum, lordul John Browne, a demisionat anul trecut din funcția de șef executiv al departamentului energetic al companiei.
Nici Fridman și nici Aven nu se regăsesc pe lista cu sancțiuni a SUA sau a Regatului Unit din această săptămână.
„Nu considerăm că firma ar avea de ce să se ângrijoreze”, a spus Fridman. „Ar fi un non-sens. Miile de angajați… sute de mii de clienți”…
Fridman a spus că evenimentele din Ucraina sunt o “tragedie”, dar orice crtici directe la adresa lui Putin ar avea foarte mari implicații pentru averea sa din Rusia și penceu cei zeci de mii de angajați.
În pofida retragerii miliardarului din organizație, sancțiunile amenință reputația firmei LetterOne ca investitor în Regatul Unit și în UE, mai ales din cauză că ea și-a concentrat atenția asupra unor domenii strategice delicate, precum telecomunicațiile și energia
Dar presiunile asupra afacerilor celor doi au crescut, Regatul Unit silindu-l pe Fridman să-și vândă terenurile petroliere din Marea Nordului în 2015, existând temeri că producția ar avea de suferit dacă Rusiei i se vor impune noi sancțiuni.
„Apropiați de Kremlin, acești oameni nu vor putea schimba politicile lui Putin”
Lucrurile s-au înrăutățit și mai mult după victoria în alegeri a lui Donald Trump, din 2016, care a stârnit la Washington o adevărată vânătoare împotriva celor care ar fi putut să îl ajute.
Fridman și Aven s-au trezit acuzați într-un dosar, acum blamat, întocmit de Christopher Steele, un fost spion britanic, dosar potrivit căruia, în anii ’90, cei doi i-ar fi oferit lui Putin niște fonduri ilicite, fiecare dintre ei fiind acuzați totodată că, prin serverul unui computer, au comunicat în secret cu oameni din campania lui Trump.
Ei au contestat documentul în instanță și au câștigat procesul în fața Înaltei Curți din Londra, unde președintele completului a constatat că firma lui Steele, Orbis, nu a reușit să ofere probe în sprijinul acuzațiilor, unele dintre ele fiind calificate drept ‚inexacte și dubioase’. O anchetă ulterioară a FBI a ridicat și ea „serioase semne de întrebare”, ajungând la concluiza că povestea cu serverul nu este adevărată.
Totuși, răul fusese făcut. Prin anul 2017, Fridman și partenerii săi au renunțat să mai liciteze pe tema unor terenuri petroliere din vestul Texasului de teamă că forurile de resort din SUA ar putea bloca tranzacția.
În anul următor, la Washington, când Fridman și Aven participau la un dineu cu oficiali și șefi ai unor organizații, activiști anti-Putin au protestat în fața clădirii, publicând totodată o scrisoare deschisă în care denunțau evenimentul.
Andrei Movchan, profesor-colaborator al Programului pentru Politică Economică de la Centrul Carnegie Moscova, a declarat că arucarea unor oameni ca Fridman în brațele lui Putin sancționându-i, nu e o idee bună.
„Ar fi mai bine dacă Rusia ar fi scăpată de oligarhi”, a adăugat el.
„Apropiați de Kremlin, acești oameni nu vor putea schimba politicile lui Putin, pe când, dacă ar fi de partea Occidentului, ei l-ar lipsi pe Putin de averile lor și de capacitatea lor ca oameni de afaceri”.