O asemenea abordare, inca inedita in Romania, presupune existenta unui sistem de referinta minimal.
Pentru a plasa cat mai exact performantele economiei romanesti sub aspectul veniturilor in tabloul economiei mondiale, este util sa precizam cele doua limite: bogatia si saracia.
225 de miliardari
si miliarde de saraci
In lume exista 225 de oameni ultra-bogati care impreuna stapanesc averi insumand 1.000 miliarde USD, ceea ce echivaleaza cu venitul anual a 47% din populatia globului. Ei sunt distribuiti pe tari astfel: 60 in SUA, posedand averi de 311 miliarde USD, 21 in Germania, cu averi de 111 miliarde USD si 14 in Japonia, avand active de 41 miliarde USD, restul fiind raspanditi in Asia, America Latina, Orientul Apropiat si Nordul Africii. In tarile Europei de Est si CSI sunt patru astfel de bogatasi care detin impreuna 8 miliarde USD. Raportul Dezvoltarii Umane intocmit de PNUD (la nivel mondial) prezinta alaturi de aceste date si cealalta limita – a saraciei, definita pe zone astfel:
l In tarile in curs de dezvoltare traiesc 1,3 miliarde oameni, care au venituri mai mici de 1 USD/zi.
l In economiile in tranzitie, 32% din populatie au venituri mai mici de 4 USD/zi.
l In tarile industrializate, 11% din populatie au venituri mai mici de 14,4 USD/zi.
Cu un castig salarial mediu nominal brut pe economie de 2.559.796 lei in luna decembrie 1999, Romania depaseste cu putin pragul defavorizatilor (deprivarea umana), asa cum a fost el definit de raportul PNUD pentru economiile in tranzitie (venit de circa 2.200.000 lei/luna)
Anchetele integrate in gospodarii (AIG) desfasurate in mod sistematic de CNS consemneaza un venit mediu total pe o persoana de 1.824 USD/an fata de venitul mediu anual considerat prag al saraciei de PNUD pe ansamblul tarilor in tranzitie de 1.460 USD/an/persoana.
Potrivit AIG, in anul 1998 venitul lunar al unei gospodarii din prima decila a fost in medie de 890.000 lei/gospodarie, de 4,25 de ori mai mic decat media de venit in decila zece, cu o medie de 3.780.000 lei/gospodarie (decile = 10 grupe cu numar egal de subiecti).
Raportul National al Dezvoltarii Umane publicat la sfarsitul anului 1999 evalueaza pentru 1997 ecartul de venituri astfel: cei mai bogati – 7,6% din locuitori – dispuneau de un total al veniturilor aproape egal cu cel detinut de cei mai saraci – 40% din locuitori.
Investitiile personale
se amana
In principiu, introducerea impozitului pe venitul global este de natura sa efectueze o ajustare diferentiata a veniturilor efective realizate de diverse segmente ale populatiei, crescand contributia celor mai bogati la sustinerea cheltuielilor publice.
In ceea ce priveste nivelul cheltuielilor deductibile din venitul salarial, se poate observa ca s-au fixat pentru titularul de salariu la nivelul pragului de saracie, prag evaluat de Institutul de Economie Nationala la 785.000 lei pe o persoana la sfarsitul anului 1999.
In ceea ce priveste sotia si copiii aflati in intretinere, cheltuielile recunoscute scad mult sub pragul saraciei, ceea ce, evident, destabilizeaza bugetul de familie. Are loc astfel un proces de saracire progresiva a unei mari parti a populatiei, prin reducerea sau amanarea investitiilor personale, ceea ce practic neaga sansele cresterii economice. Pe categorii ocupationale, cei mai multi saraci apartin tocmai gospodariilor de salariati – 42% din populatia saraca, fata de rata nationala a saraciei de 33,82% la sfarsitul anului 1998.
Alte categorii defavorizate, cu rate ridicate de saracie sunt: somerii – 60%, taranii – 50% si lucratorii pe cont propriu din activitati neagricole – 49%. Raportul dezvoltarii umane elaborat in 1999 arata ca treimea populatiei care traieste sub pragul saraciei isi poate asigura in medie numai 75% din necesitatile minime de consum. Ridicarea gradului de satisfacere a nevoilor de consum cu 25% la aceste peste 7 milioane de persoane sarace ar implica un cost de 6,5% din PIB, care se adauga celor 10% din PIB cheltuite in prezent pentru securitate sociala.
Aceasta ar fi deci problema cruciala in elaborarea strategiei de dezvoltare a tarii pe termen mediu: oferirea premiselor ca oamenii sa poata castiga prin propria munca veniturile pe care statul nu le poate oferi drept protectie sociala.
Este adevarat ca exista o economie ascunsa (popular, economie subterana), evaluata de CNS in Contabilitatea Nationala la aproximativ 9% din PIB, care intr-o oarecare masura compenseaza lipsurile la segmentele aflate sub pragul saraciei.
Procentele avansate de trezoreria americana cu privire la o pondere de peste 40% din PIB a economiei subterane in Romania se refera in cea mai mare masura la asteptarile nerealizate de vanzare de tigari americane pe piata romaneasca, vanzari diminuate de contrabanda.
Strategia nationala de prevenire si combatere a saraciei, elaborata cu participarea presedintiei Romaniei si a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, isi propune pe termen scurt eliminarea saraciei extreme, pe termen mediu stoparea procesului de saracire, iar pe termen lung reducerea saraciei pana la un nivel economic, social si politic acceptabil.