De cateva luni bune, pretul petrolului urca permanent. Acum s-a stabilizat undeva intre 70 si 75 de dolari pentru un baril; un pret greu de imaginat in urma cu cativa ani. Pretul mai tuturor resurselor neregenerabile a crescut continuu. Omenirea intra, incet-incet, intr-o noua epoca, iar pretul resurselor se stabilizeaza pe alte paliere. In urma cu cativa ani se spunea ca, in ce priveste petrolul, chiar tarile producatoare erau interesate in mentinerea unor preturi mai scazute pentru ca,
De cateva luni bune, pretul petrolului urca permanent. Acum s-a stabilizat undeva intre 70 si 75 de dolari pentru un baril; un pret greu de imaginat in urma cu cativa ani. Pretul mai tuturor resurselor neregenerabile a crescut continuu. Omenirea intra, incet-incet, intr-o noua epoca, iar pretul resurselor se stabilizeaza pe alte paliere. In urma cu cativa ani se spunea ca, in ce priveste petrolul, chiar tarile producatoare erau interesate in mentinerea unor preturi mai scazute pentru ca, se spunea, daca barilul ar costa mai mult de 60 de dolari, s-ar investi masiv in gasirea unor surse alternative, si atunci cererea ar scadea. Acel prag a fost trecut usor, iar acum petrolul se indreapta catre 100 de dolari barilul.
Dezvoltarea Chinei din ultimele decenii a marit dramatic cererea si a spulberat toate prognozele referitoare la preturi. Situatia actuala pune omenirea in fata unei realitati dramatice: evolutia viitoare a economiei mondiale depinde, practic, de marile companii care administreaza principalele resurse energetice ale lumii. Nu sunt mai mult de cateva zeci. Zacamintele sunt in proprietatea lor sau concesionate. Profiturile acestor companii cunosc o crestere accelerata. Ministrii de finante din tarile UE se gandesc la o suprataxare a acestora si propun o astfel de strategie la nivel global.
Ce fac tarile mai mici? O stire recenta, putin comentata, anunta ca Bolivia a decis nationalizarea industriei petroliere. Daca procesul va avea succes, ar putea fi un exemplu pentru alte tari cu regimuri instabile. Rusia lui Vladimir Putin readuce sub contolul statului o parte din companiile intrate in proprietatea oligarhilor. Iranul este o permanenta necunoscuta. Asadar, zacamintele aflate in zone economice libere, unde guverneaza regimuri democratice, sunt tot mai putine; si, implicit, piata libera, intr-o perioada in care consumul creste constant. Epuizarea previzibila a resurselor si schimbarile climatice sunt marile provocari ale urmatoarelor decenii.
Guvernele lumii sunt obligate sa aiba strategii bazate pe scenarii de criza. Sursele de energie alternativa nu vor mai fi doar curiozitati tratate in filmele documentare, ci modalitatea de adaptare la conditiile viitoare. Dar, inaintea guvernelor, companiile vor trebui sa se adapteze primele. Asa cum in ultimele decenii internetul si firmele din domeniul IT au fost motorul dezvoltarii globale, in deceniile viitoare, probabil, companiile care vor dezvolta produse pe baza energiilor alternative vor fi marile castigatoare.
In deceniile viitoare, probabil, companiile care vor dezvolta produse pe baza energiilor
alternative vor fi marile castigatoare.