O singură doză a vaccinului dezvoltat împotriva papilomavirusului uman (HPV) este suficientă pentru a oferi o protecţie solidă împotriva cancerului cervical, a anunţat luni un comitet de experţi din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

O singură doză oferă o protecție eficientă

În prezent, schemele de vaccinare cu două sau cu trei doze de vaccin HPV sunt recomandate, însă Grupul Consultativ Strategic de Experţi în Imunizare (SAGE) din cadrul OMS a anunţat o serie de dovezi ce atestă că o singură doză este la rândul ei eficientă.

„Această informaţie ar putea schimba datele problemei în ceea ce priveşte prevenirea bolii, iar mai multe doze ale acestui vaccin care salvează vieţi ar ajunge la un număr mai mare de fete”, se afirmă într-un comunicat publicat pe site-ul OMS.

Specialiştii din cadrul SAGE au evaluat dovezile medicale care au apărut în ultimii ani conform cărora o singură doză de vaccin ar avea o eficacitate comparabilă cu eficacitatea furnizată de schemele de vaccinare bazate pe două şi pe trei doze.

Experţii au ajuns la concluzia că o singură doză de vaccin HPV oferă într-adevăr o protecţie solidă împotriva virusului care cauzează cancer cervical şi că eficacitatea ei este comparabilă cu cea oferită de schema de vaccinare bazată pe două doze.

Cancerul cervical ocupă locul al patrulea în topul celor mai des întâlnite forme de cancer

Cancerul cervical, denumit adeseori „ucigaşul silenţios” şi aproape în întregime evitabil, este o boală marcată şi de inegalităţi privind accesul la această măsură de prevenţie. Noua recomandare formulată de SAGE se bazează pe îngrijorările legate de introducerea lentă a vaccinului HPV în campaniile naţionale de imunizare şi de rata scăzută de acoperire vaccinală în rândul populaţiei globale, mai ales în ţările sărace.

Peste 95% din totalul cazurilor de cancer cervical sunt provocate de papilomavirusul uman transmis pe cale sexuală, iar cancerul cervical ocupă locul al patrulea în topul celor mai des întâlnite forme de cancer la femei pe plan global, în contextul în care 90% dintre femeile diagnosticate cu această boală trăiesc în ţări cu venituri mici şi medii.

„Vaccinul HPV este deosebit de eficient în prevenirea serotipurilor 16 şi 18 de HPV, care provoacă 70% din cazurile de cancer cervical”, a declarat medicul Alejandro Cravioto, preşedintele SAGE.

„SAGE îndeamnă toate ţările să introducă vaccinurile HPV în campanii de imunizare şi să prioritizeze grupele de vârstă care au ratat prima vaccinare, precum şi grupele de fete cu vârste mai mari. Aceste recomandări vor permite unui număr mai mare de fete şi de femei să fie vaccinate şi, prin urmare, să evite riscul de a dezvolta cancer cervical şi toate consecinţele acestei boli de-a lungul vieţilor lor”, a adăugat el.

SAGE a recomandat actualizarea schemelor de vaccinare împotriva HPV după cum urmează: vaccinare cu una sau două doze pentru fetele din grupa 9-14 ani, vaccinare cu una sau două doze pentru tinerele femei din grupa 15-20 ani, vaccinare cu două doze, la un interval de şase luni, pentru femeile cu vârste de peste 21 ani.

Care este obiectivul OMS?

Persoanele cu imunitate compromisă, inclusiv cele cu HIV, ar trebui să primească schema cu trei doze dacă acest lucru este posibil sau, în caz contrar, schema cu două doze. Există puţine dovezi deocamdată despre eficacitatea schemei de vaccinare cu o singură doză în acest grup de persoane.

Obiectivul OMS este de a vaccina 90% din fetele cu vârste mai mici de 15 ani până în anul 2030, a reamintit Nothemba Simelela, asistenta directorului general al OMS.

Pe plan global, vaccinarea cu acest ser s-a desfăşurat lent, iar acoperirea vaccinală din ţările lumii este mult mai mică decât obiectivul de 90%. În consecinţă, acoperirea vaccinală pe plan global cu două doze de vaccin HPV a fost în anul 2020 de doar 13%.

Opţiunea vaccinării cu o singură doză este mai puţin costisitoare, necesită mai puţine resurse şi este mai uşor de administrat. Ea permite implementarea unor campanii de recuperare a decalajului de vaccinare pentru fetele din mai multe grupe de vârstă, reduce provocările generate de necesitatea monitorizării tinerelor care ar trebui să primească a doua doză şi permite, totodată, direcţionarea resurselor financiare şi umane spre alte priorităţi de ordin medical.