Belgianul Guy Verduystert a venit în Bucureşti acum 15 ani, cu gândul de a rămâne un an şi jumătate. Astăzi e tot aici, iar între timp a deschis drumul privatizărilor internaţionale în România, a condus companie după companie, iar în urmă cu trei luni şi-a deschis propriul său business.
În 1994, într-o zi de iulie, Guy Verduystert se afla în biroul de la subsidiara londoneză a Creditanstalt Investment Bank, când a sunat telefonul. „Îmi amintesc foarte clar apelul pe care l-am primit de la un superior de la centru. Îmi cereau să fiu la Viena în ziua următoare pentru o chestiune urgentă. I-am întrebat dacă au de gând să mă concedieze şi mi-a răspuns că e ceva chiar mai grav de atât.“ Îl trimiteau, timp de 18 luni, în România, pentru coordonarea unui program internaţional de privatizare, în calitate de consultant-şef pentru Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Cum arăta România acelor ani prin ochii unui belgian stabilit la Londra? „Aş exagera spunând că peisajul era complet diferit de cel de acum. Din punct de vedere profesional, raportându-mă la activitatea mea, nu prea se putea vorbi de o activitate investiţională propriu-zisă, iar pe piaţă erau doar câteva bănci comerciale. Nu existau, de fapt, companii private, cu excepţia unor afaceri de mici dimensiuni, în mare parte magazine şi restaurante. În schimb, extra-profesional mă simţeam extraordinar. Oamenii erau mai puţin grăbiţi decât azi, mi se părea că ştiau să se bucure de viaţă. Nu existau blocaje de trafic, clădiri în construcţie, telefoane mobile sau e-mailuri“. Cele 18 luni au trecut de mult şi, 15 ani mai târziu, Guy Verduystert este tot aici. „Chiar dacă nu ştiu exact ce îmi rezervă viitorul, ştiu sigur că o să mai rămân o vreme în Bucureşti“.
Cum i-a convins „să-şi vândă ţara“
„La acea vreme, să lucrezi pentru o autoritate guvernamentală nu era chiar uşor. Am întâmpinat de nenumărate ori rezistenţă din partea reprezentanţilor instituţiei, care erau greu de convins că trebuie să înstrăineze «bunurile ţării»“. Prin urmare, orice tranzacţie dura foarte mult timp, şi „până în ultimul minut dinaintea încheierii contractelor, îmi era teamă că or să se răzgândească“. Cel mai important şi de succes proiect din acea vreme a fost achiziţia Dero de către Unilever. „Pot să mă laud că sunt responsabil de prima privatizare internaţională adevărată din România“. Apoi, „odată ce s-au convins că procesul acesta trebuia continuat, echipa de la FPS a devenit foarte deschisă colaborării cu mine. Cred şi acum că această perioadă mi-a adus cele mai mari satisfacţii din carieră.“ După încheierea contractului cu FPS, s-a ocupat cu intrarea pe piaţă a Creditanstalt (devenită, ulterior, HVB şi, apoi, Unicredit), instituţie pe care a condus-o din poziţia de director general timp de zece ani. De la începutul lui 2005 şi până în luna martie a acestui an, a ocupat, pe rând, funcţii de conducere în KPMG şi Deloitte.
Viaţa după corporaţie
„Petrecusem atât de mult timp în acest mediu corporativ, încât chiar era momentul să pornesc pe cont propriu. Evident, nu pot spune că a fost o decizie luată peste noapte, ba chiar am stat foarte mult pe gânduri până mi-am dat seama că acea lume nu mi se mai potrivea, aveam nevoie de mult mai multă libertate. Aşa că, având ca puncte de pornire experienţa mea şi reţeaua de cunoscuţi, am făcut marele pas“. Concret, a înfiinţat firma The Counsel, specializată în consultanţă în corporate finance. Doar temporar, însă. „Sunt convins că, dacă nu ne lărgim orizonturile, nu o să ajungem acolo unde vrem. Am proiecte ambiţioase… În perspectivă, vreau să devenim bancă de investiţii“. Ce se va întâmpla dacă, ţinând cont de perioada puţin propice în care şi-a deschis afacerea, lucrurile nu vor merge aşa cum se aşteaptă? „Nu am niciun plan B, suntem la început şi sunt decis să fac să meargă acest business. Am convingerea că, atâta timp cât eşti sigur de ceea ce trebuie să faci, o să reuşeşti“.
Chiar dacă nu mi-ar merge cu noua afacere, un lucru ştiu sigur: în mediul corporativ nu mă mai întorc niciodată.
Curriculum Vitae
– septembrie 1994 – decembrie 2004: fondator şi director general la Creditanstalt România
– martie 2005 – mai 2006: directorul departamentului Corporate Finance la KPMG România
– iunie 2006 – martie 2009: directorul departamentului Corporate Finance la Deloitte România
– mai 2009 – prezent: fondator şi director general la The Counsel
Dacă ar fi prim-ministru pentru o zi…
„Aş conduce ţara ca pe o afacere: aş face investiţii foarte calculate, care să ducă la profit. Prioritară ar fi scăderea şomajului; cu cât lucrează mai mulţi oameni, cu atât se încasează mai multe taxe la buget. Aş acorda, apoi, atenţie sporită reducerii taxelor pentru companii şi investiţiilor în infrastructură. O decizie controversată pe care aş lua-o ar fi reintroducerea regimului de impozitare progresivă – impozitele să fie proporţionale cu veniturile. Aş insista să se privatizeze tot ce a mai rămas de privatizat. Şi tot profitul l-aş reinvesti în sănătate şi educaţie. Ştiu, atât timp cât nu eşti în locul premierului, e uşor să vorbeşti.“
