În primăvara anului 2008, când Polonia şi Lituania au făcut demersuri la summitul NATO pentru deschiderea pentru Ucraina şi Georgia a uşilor Alianţei (inutil, aceste ţări primind doar vestea că vor deveni cândva membre), presa din Germania a ţipat că ar trebui să "li se sucească mâinile iraţionalilor polonezi şi baltici mai înainte de a strica relaţiile Rusiei cu UE".
Invitat la lucrările summitului, Putin a spus că Ucraina este un stat artificial. Liderii occidentalui s-au prefăcut că nu aud aceste cuvinte.
Acum, presa occidentală este într-adevăr disperată că Ucraina, peste o săptămână, la summitul Parteneriatului Răsăritean de la Vilnius a renunţat deocamdată să se apropie de UE. Viziunea unei noi extinderi a Uniunii pe timp de criză este indigestă. De mult nu am citit cuvinte atât de dure la adresa Moscovei. Ziarele europene au scris despre băţul Kremlinului, despre noua cortină de fier care separă Ucraina de Europa sau de un nou Pact Ribbentrop-Molotov. În acest fel unul din ziarele germane a caracterizat propunerea lui Putin ca UE şi Rusia să discute între ele problema Ucrainei.
Rusia, pentru a obliga Ucraina să amâne aspiraţiile europene, a recurs la şantaj. Nu a ascuns că, dacă Kievul va alege Europa, atunci oligarhii ucraineni vor pierde accesul la uriaşa piaţă rusă, iar mii de muncitori ucraineni nu vor mai putea munci în ţara vecină. "Aceasta va fi o măsură sinucigaşă", a ameninţat direct Moscova.
La aceasta s-au adăugat acţiunile din culise ale decidenţilor ucraineni. În august, când presa ucraineană a scris despre planul complicatei intrigi, care avea să torpileze acordul cu Uniunea, diplomaţii occidentali au fost şocaţi, dar neputincioşi.
Rusia, legând strâns Ucraina, a arătat că nu tratează Europa ca pe un partener, ci ca pe o ameninţare a zonei sale de influenţă – Kremlinul este cel care îi va stabili graniţele, fără să-i întrebe pe alţii ce părere au – le va apăra, neprecupeţind mijloacele. Ca şi cum războiul rece continuă.
Faptul că Putin vrea să refacă vechiul imperiu sovieti, se ştia de mult. dar guvernele multor ţări ale vechii Europe s-au apărat în faţa acestei evidenţe, invocând parteneriatul strategic cu Rusia. Strângând tot mai puternic şurubul, le-a explicat cetăţenilor ei specificul rusesc şi imposibilitatea inoculării democraţiei în aceast ţară. Acum, nu mai pot fi apărate tezele naive privind prietenia cu Rusia.
O dezamăgire în creştere se vede cel mai mult în Germania. Sunt frustraţi chiar şi oameni de afaceri, care până acum le-au cerut politicienilor să dea dovadă de moderaţie în criticarea Kremlinului. În Rusia sfâşiată de corupţie fac afaceri doar câteva din cele mai mari concerne, ai căror reprezentanţi au acces la urechile lui Putin. Şefii întreprinderilor mijlocii, cu toate că dau şpagă, nu sunt în stare să pătrundă prin birocraţia rusă.
Săptămâna trecută a avut loc un lucru fără precedent. Cancelarul Angela Merkel, vorbind în Bundestag, a ameninţat Rusia cu degetul. Putin nu s-a speriat. Dar e dificil un semnal mai grăitor că relaţiile reciproce se află în criză. Cancelarul anterior, Gerhard Schröder, şi un grup de experţi proruşi au dat asigurări lumii că Putin este un democrat precum cristalul.
Europa va trebui să regândească din nou relaţiile cu Rusia şi să înceapă să discute cu ea cu voce fermă, deoarece Kremlinul face cu UE un joc dur. Şi are de suferit nu numai Lituania, purtătoarea de cuvânt a apropierii Ucrainei de Uniune, dar chiar şi Olanda, care nu este favorabilă acestui proces.
Pe importul de produse lactate din aceste ţări, Rusia a impus embargo. Pe olandezi îi ameninţă şi interzicerea exportului de lalele. Aceasta nu înseamnă însă că va trebui să-i arătăm Rusiei pumnii. Dar Putin, care vrea să izoleze ţara sa de Occident, pentru ca în acest fel să lipsească opoziţia de sprijin, este interesat să prezinte UE ca duşman. Acest plan va trebui suprimat, desfiinţând vizele pentru ruşi.
Sursa: RADOR
