Cel care a avut prima dată ideea „nebunească” ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană a fost politicianul britanic Nigel Farage, cel care a s-a și străduit să construiască un plan pentru a duce la îndeplinire acest deziderat.

Nigel Farage, cel care era de părere că rromii vor să invadeze Maria Britanie şi se fac vinovaţi de majoritatea infracţiunilor comise de către imigranţi, a reuşit să transforme partidul pe care îl conducea, UK Independence Party (UKIP), într-o forţă la nivel naţional.

În 2013, Farage a creat vâlvă printre europarlamentari când a spus că Tratatul de la Lisabona este cea mai spectaculaosă şi cea mai birocratică lovitură de stat din istoria lumii.

Ulterior, a construit o campanie de comunicare pe tema ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, pentru ca mai apoi să pună bazele referendumului la care britanicii au votat în favoarea ieșirii Regatului Unit din blocul comunitar.

Părăsit de tată, la un pas de moarte în accident, diagnosticat cu cancer

Farage s-a născut în Downe, Anglia în anul 1964. Tatăl lui a fost un agent de bursă din Londra, iar în 2012, BBC Radio 4 l-au descris pe Guy Farage ca fiind un alcoolic care şi-a părăsit familia când fiul său avea doar cinci ani. Nigel Farage a urmat o şcoală de stat în sudul Londrei. În 1982 a terminat şcoala şi a decis să nu meargă mai departe la facultate, ci să lucreze.

La 20 și puțin de ani s-a întâlnit cu moartea – lovit de o mașină în Kent, după ce a petrecut o noapte întreagă la bar. A fost grav rănit și medicii credeau că-și va pierde un picior. Una dintre asistentele ce l-au îngrijit a devenit prima sa soție. A avut doi băieți cu ea, acum adulți, și doua fete cu actuala soție, o nemțoaică cu care s-a căsătorit în 1999.

La câteva luni dupa accident, Nigel a fost diagnosticat cu cancer testicular. S-a recuperat complet, dar a spus că această experiență l-a schimbat, hotărându-se să se bucure și mai mult de viață.

Nigel Paul Farage a părăsit Partidul Conservator în 1992, după semnarea Tratatului de la Maastricht.

În septembrie 2006, acesta a devenit liderul UKIP şi trei ani mai târziu, partidul a reuşit să obţină al doilea cel mai mare scor, bătând Partidul Laburist şi pe cel al Democrat-Liberalilor cu aproape două milioane de voturi.

Nigel Farage, liderul formaţiunii politice UKIP, s-a remarcat în principal printr-un discurs extrem de dur la adresa românilor.

Prin retorica sa antieuropeană şi împotriva corectitudinii politice, Farage, care l-a comparat pe fostul preşedinte al Consiliului European Herman Van Rompuy cu o „cârpă de vase”, a condus formaţiunea xenofobă pe primul loc în alegerile pentru Parlamentul European (PE), în 2014.

Sloganul lui Nigel Farage în campania pentru scoaterea Marii Britanii din UE a fost ”Îmi vreau țara înapoi”. Acum, liderul UKIP și-a atins marea ambiție politică, aparent împotriva tuturor previziunilor.

Întruchiparea euroscepticismului în Marea Britanie de mai bine de două decenii, Farage a transformat UKIP dintr-un partid insignifiant în al treilea cel mai mare partid din Marea Britanie în termeni de voturi la alegerile generale din 2015 și a pus umărul la convingerea a peste 17 milioane de oameni să voteze pentru a ieși din UE.

Pe sufletul a ”milioane și milioane” de alegători

În timpul campaniei electorale, a fost foarte criticat pentru că a spus că imigranții se folosesc de tratamentele

scumpe anti-HIV oferite de sistemul britanic de sănătate. În ciuda acuzațiilor, cei din interiorul UKIP au spus că aceste comentarii erau parte a unor mișcari atent calculate de a seduce baza electorală a partidului. Un consilier al lui Farage a spus că aceste afirmatii sunt pe sufletul a ”milioane și milioane” de alegători din clasa muncitoare.

Puțini politicieni au fost atât de mult identificați cu partidul pe care l-au condus.

Mare parte din acest succes a fost rezultatul modului lui Farage de a vorbi verde în fața, de a fi imaginea omului simplu, imaginea râvnită de orice fotoreporter când zâmbea mânzește cu o halbă de bere sau cu o țigară în mână, deseori cu ambele.

Această imagine a ”omului din pub” și revolta împotriva corectitudinii politice i-au dat libertatea de a-și ataca rivalii pentru că sunt mecanici și plicticoși. Aceasta explică afecțiunea și respectul câștigate printre cei care erau de acord cu mesajele sale centrale, despre reducerea imigrației și ieșirea din UE. Fidel acestei imagini de filosof de tavernă, Farage a intrat în multe dispute.