ne-a comparat cu mamaliga si tot el a constatat, in decembrie 1989, ca, in ciuda moliciunii sale, mamaliga poate bubui zdravan. In anumite situatii.Parcul Carol a vazut, duminica, ceea ce Romania intreaga nu a mai vazut de foarte mult timp: o manifestatie. Demersul celor aproximativ 200 de persoane care au protestat impotriva construirii Catedralei Mantuirii Neamului pe locul unui monument cu semnificatie comunista difera esential de iesirile, in curtea uzinei sau la sediul prefecturii, prilejuite de greve pentru recuperarea salariilor restante pe nu stiu cate luni. De data asta, motivul iesirii „in strada” nu l-a constituit interesul direct, strict al demonstrantilor, ci un obiectiv de interes obstesc daca nu national.Controversele iscate pe tema amplasamentului catedralei au eliberat niste energii surprinzatoare. La urma urmei, ce anume provoaca fisiune in colectivitatea bucuresteana? Demolarea unui monument, stresul provocat de lucrarile de constructie a viitorului lacas de cult, micsorarea spatiului de promenada din unul dintre cele mai frumoase parcuri ale Capitalei, toate acestea pentru ridicarea unei catedrale care ar trebui sa ne mantuie pe toti. In acest caz, marul discordiei pare mai neinsemnat decat o stafida.Romanii au o multime de motive cu adevarat temeinice pentru a iesi in strada si a protesta. Platim pentru asigurarile de sanatate, dar serviciile medicale sunt execrabile, spaga la doctori, asistente, infirmiere si brancardieri este lege, iar medicamentele exagerat de scumpe din cauza ca distribuitorii isi primesc banii cu foarte mare intarziere. Platim o gramada de bani ca taxe si impozite locale, insa orasele Romaniei sunt murdare si pline de gropi in carosabil. De-a lungul anilor presa a publicat sute de articole circumscrise unei teme, din pacate, permanente – risipirea (ca sa nu scriem deturnarea) banilor publici, stransi din zecile de taxe si impozite pe care le platim direct si prin intermediul companiilor la care lucram.Fiecare dintre acestea, ca si altele pe care nu le mai amintim, este un motiv suficient de solid pentru ca sute de mii de oameni sa protesteze impotriva perversiunilor comise de Putere. In orice tara cu traditie democratica nici unul dintre guvernele romanesti de dupa 1990 nu ar fi reusit sa-si duca mandatul pana la sfarsit. In Romania s-a putut si asta nu din cauza ca libertatile democratice ar fi fost cumva limitate. Explicatia: pe langa resemnarea mioritica, suntem obisnuiti sa vorbim mult si sa facem putin, dar, cel mai important, suntem neorganizati.In Romania lipseste un cadru organizat de exprimare a opiniei publice, lipsesc organizatiile civice cu aderenta la mase. Energiile protestatare ale populatiei, care intre doua campanii electorale ar trebui sa aiba rolul jordiei, se risipesc in inutile discutii pe la colturi. Polarizarea acestor energii are ca efect aparitia unui demers coerent (mai slab sau mai puternic, asta-i alta discutie), asa cum a fost manifestatia din Parcul Carol. Daca o miza controversata, cum este amplasamentul catedralei, a putut scoate in strada cateva sute de oameni, atunci cu siguranta o problema comuna ar putea aduce in postura de demonstranti cateva zeci de mii, cel putin. Cu conditia existentei unui coordonator. Ceea ce inca nu exista in Romania este o organizatie capabila sa insumeze energiile individuale si sa le dea coerenta in manifestare. In traditia romaneasca institutiile se creeaza in jurul unei personalitati carismatice. Ceea ce inseamna ca aparitia sau crearea unui lider de opinie national este practic echivalenta cu transformarea murmurelor individuale intr-un glas puternic care poate fi ignorat o data, dar nu totdeauna.