Această rezoluţie nu are caracter obligatoriu, dar condamnă ţările care împiedică accesul liber la internet al cetăţenilor. Printre ţările care s-au opus rezoluţiei ONU se numără Rusia, China, Arabia Saudită, Africa de Sud, Indonezia şi India. De cealaltă parte a baricadei au stat 70 de ţări care au susţinut rezoluţia.
Documentul ONU subliniază faptul că accesul liber la internet le permite cetăţenilor să aibă o parte de o educaţie accesibilă şi susţine dezvoltarea economică. Alte state, precum SUA, au subliniat de mai multă vreme importanţa accesului la internet. „Astăzi internetul de mare viteză nu este un lux, ci o necesitate”, a declarat în 2015 preşedintele Barack Obama.
Rezoluţiile ONU nu pot fi impuse legal. Rolul lor este să ofere instrucţiuni pentru statele membre în anumite domenii şi să pună presiune pe ţările care se opun anumitor decizii.RADOR
