ONU: Europa trebuie să discute mai ferm cu China
Îmi închipui s-a produs o armonizare a pozițiilor celor doi lideri europeni, cu toate că întâlnirea față în față dintre cei doi a avut loc abia la câteva ore după întâlnirea virtuală a cancelarului german cu președintele chinez. Xi Jinping este convins că întărirea unității europene va permite, pe termen lung, o mai mare autonomie a Europei faţă de SUA. De aceea, trebuie să fi comparat intervențiile lui Scholz și Macron, pentru a vedea dacă merg în aceeași direcție în ceea ce privește esențialul.
Marea problemă, într-o agendă extinsă de subiecte de tratat între China și Europa, este cea a războiului din Ucraina. Xi a repetat frazele pe care le rostise anterior – securitatea Europei trebuie să se afle în mâinile europenilor; este fundamental să se construiască o nouă structură de securitate în Europa, care să țină seama de îngrijorările tuturor părților; China a acționat diplomatic pentru restabilirea păcii în Ucraina, începând cu insistarea asupra unei încetări a focului și a respectării integrității teritoriale a țării; continuă să promoveze soluțiile multilaterale, întrucât recunoaşte rolul central al ONU; și, în sfârșit, China susţine globalizarea piețelor. A priori, aceste afirmații sunt pozitive. Dar ce înseamnă ele în termeni concreţi atunci când este vorba de a pune capăt agresiunii ruse împotriva Ucrainei și de a stopa riscul extinderii conflictului?
Scholz, Macron și ansamblul conducerii europene trebuie să meargă mai departe și să-l confrunte fără ambiguitate pe Xi Jinping: ce intenționează China să facă pentru a contribui cu toată greutatea sa politică și economică pentru ca Rusia lui Vladimir Putin să înceteze ostilitățile și să respecte suveranitatea vecinului său? Videoconferințele trebuie să fie mai riguroase și să exploreze ce înseamnă, în fapt, marile declarații de principiu. Gravitatea situației internaționale necesită un dialog care să treacă dincolo de imaginație.
China are drepturi și responsabilități
China, pe lângă statutul său de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, este o putere globală, oricât i-ar durea pe unii lideri occidentali. Ambele realități, de la New York și din întreaga lume, conferă Chinei drepturi și responsabilități. Iar în cazul încălcării suveranității Ucrainei, China are datoria de a contribui activ la restabilirea păcii și a dreptului internațional. Nu poate folosi argumentul potrivit căruia este vorba doar despre o problemă europeană și că, de aceea, europenilor le revine rezolvarea sa. Și nu ar trebui nici noi să insistăm pe această linie, arată Diario de Noticias.
Da, ne aflăm în faţa unui conflict care poate pune în pericol pacea și securitatea internațională într-un mod dramatic, mai ales dacă se va recurge la arme neconvenționale. Și care are deja un impact destul de amplu asupra securității alimentare, a lanțurilor de aprovizionare, a prețurilor energiei și a altor dimensiuni care duc la sărăcirea a milioane de oameni și chiar mai pronunțat în țările cele mai fragile din punct de vedere economic.
Este nevoie de un dialog mai ferm
În esență, mesajul meu este că Europa trebuie să discute mai ferm cu China. Xi afirmă că se pronunţă pentru pace și pentru ordinea internațională, pentru caracterul central al Națiunilor Unite. Să fie întrebat, atunci, cum traduce aceste axiome admirabile într-un proces de pace pentru Ucraina.
Între timp, ieri, la Tokyo, a avut loc summit-ul anual dintre UE și Japonia. Charles Michel și Ursula von der Leyen s-au aflat în fruntea delegației europene. Și au început prin a aminti faptul că Japonia este cel mai important partener strategic pentru Europa în regiunea Indo-Pacific, ceea ce trebuie să fi atras o oarecare atenție la Beijing. Intensificarea sancțiunilor împotriva Rusiei a fost una dintre temele centrale ale discuției. Există o convergență de opinii între Bruxelles și Tokyo pe această temă. Dar și aici ar fi fost strategic să se discute despre modalitatea de implicare a Chinei. Aceasta este în prezent una dintre marile întrebări. Nu ajunge să scriem în comunicatul final că UE și Japonia vor „aprofunda schimbul cu China”, îndeosebi în domeniile politic și de securitate. Aceasta este o simplă discuție de ochii chinezilor.
