In raportul curent al organizatiei Transparency International, cea mai complexa evaluare in materie, ocupam locul 68 din 90 de tari, imediat dupa Burkina Faso, Kazahstan si Zimbabwe. Faptul poate fi pentru unii motiv de indignare, iar pentru altii o cauza civica. Pentru economie, lipsa de transparenta inseamna un mediu ostil, imprevizibil, concurenta neloiala, incapacitatea sistemului de a evolua. Pe scurt, risc de tara ridicat. Altfel spus, o usa pe care este mai bine sa nu intri, dupa cum au decis atatia investitori straini. Nota de plata pentru opacitatea societatii romanesti este extrem de concreta si se masoara in multe miliarde de dolari.
In sens larg, termenul de opacitate ascunde toate subteranele economiei: bani spalati si nespalati, mita, tepe, capuse, gauri negre si investitori care nu mai vin. Dar si nenumaratele gafe, surprize si tradari pe care administratia publica le serveste zilnic firmelor si cetatenilor.
PricewaterhouseCoopers (PwC) a realizat in premiera un studiu care si-a propus sa evalueze opacitatea economica, precum cauzele si efectele prezumate ale acesteia. Cercetarea a cuprins 35 de tari, printre care si Romania. Indicele de opacitate (O-Factor) al tarii noastre (71) este foarte ridicat, egal cu al Cehiei si intrecut doar de China, Rusia, Turcia si Coreea de Sud.
Indicele de opacitate este media a cinci coeficienti, care au rezultat dintr-un sondaj realizat in cele 35 de tari in randul oamenilor de afaceri, analistilor si bancherilor. Cei cinci coeficienti – alcatuind un simbolic acronim: CLEAR (Corruption, Legal, Economic, Accounting, Regulatory) – releva cauzele economice, politice, administrative si culturale ale lipsei de transparenta si se refera in mod explicit la:
– C: coruptia structurilor guvernamentale;
– L: legislatia privind proprietatea si contractele;
– E: politicile economice, indeosebi cele fiscale si monetare;
– A: standardele de contabilitate si de audit;
– R: reglementarea mediului de afaceri.
Suita de coeficienti CLEAR a Romaniei arata ca, poate in mod neasteptat, opacitatea economiei noastre are drept cauza nu atat coruptia aparatului administrativ, cat politicile (vizibile in sistemul fiscal si in inflatie) si sistemul contabil.
Comparand performantele fiecarei tari cu cele ale grupului cel mai bine plasat, din punctul de vedere al transparentei (Singapore, SUA, Marea Britanie, Chile), PwC a furnizat si o estimare a costurilor opacitatii economice. Astfel, pierderile firmelor romanesti din cauza lipsei de transparenta echivaleaza cu o majorare cu 34% a taxelor si impozitelor. Morala, spun expertii PwC, este aceea ca, in loc sa sacrifice venituri uriase acordand facilitati fiscale investitorilor, statele aflate in subsolul clasamentului ar trebui sa se preocupe de cresterea gradului de transparenta si previzibilitate a mediului economic si administrativ.
In plus, pentru fiecare punct care se adauga indicelui sau de opacitate (peste nivelul celor patru tari din grupul de referinta), Romania ar trebui sa socoteasca o prima de risc de 0,25% platita pentru imprumuturile externe. Potrivit evaluarilor PwC, dobanda la creditele guvernamentale sau garantate de statul roman este cu 9,15% mai mare din cauza lipsei de transparenta economica. Faptul ca acest cost suplimentar este, uneori, diminuat prin dobanzi mari la datoria interna nu rezolva problema, ci doar transfera povara in alt plan.
In sfarsit, dar nu in ultimul rand, opacitatea descurajeaza net investitiile straine directe (ISD). Pierderile pe care Romania le suporta anual din aceasta pricina sunt estimate de PwC la 2,17 – 2,87 miliarde USD (ca baza de calcul au fost luate influxurile de investitii din anii 1997-1999). Altfel spus, daca ar reusi sa atinga nivelul de transparenta al SUA, Romania ar beneficia de investitii straine directe de 2,5 – 3 ori mai mari.
De ce a urcat impozitul pe transparenta la 34%
Echivalentul fiscal al opacitatii, calculat de PricewaterhouseCoopers, nu este doar o speculatie statistica. Firmele platesc bani grei pentru lipsa de transparenta a administratiei publice.
Dintre autoritatile centrale si locale, societatea Panvitan din Bucuresti nu are relatii directe doar cu Guvernul si cu Parlamentul Romaniei. Singurele cu care fabrica are o cooperare deschisa si benefica sunt Ministerul Mediului si Politia. „Cu ceilalti, marturiseste directorul general adjunct Geza Koncz, merge foarte greu. Se considera deasupra tuturor, de parca n-ar fi platiti din banii nostri, ai tuturor. Daca le ceri sa-ti lamureasca o problema, intotdeauna iti dau un raspuns evaziv, pentru ca nu cumva sa-si asume vreo responsabilitate. Iar ceea ce ni s-a intamplat asta-vara este de-a dreptul strigator la cer. Prin ordinul comun a trei ministere, s-a introdus peste noapte o reglementare prin care s-a interzis importul graului cu continut ridicat de gluten, peste 32%. De ce, nu stiu, pentru ca in Romania nu exista decat grau de 22. Fapt este ca noua ne-a fost blocat in vama un import de 400 de tone de grau din Ungaria, care fusese contractat si platit inainte de aparitia ordinului.
O parte din vagoane se afla si acum in vama, la Curtici, alta parte a ramas peste granita. SNCFR ma someaza sa platesc cheltuielile de stationare, iar eu nu mai pot sa vand in pierdere ca sa recuperez macar o parte din paguba de 44.000 USD. Noi am pregatit mai bine de doua luni acest import, insa autorii ordinului n-au gasit de cuviinta sa anunte din timp pentru a se evita situatii de acest fel. Mai mult, ordinul a fost emis si a intrat in vigoare intr-o vineri, iar in Monitorul Oficial a aparut miercuri, dupa cinci zile. In plus, initial ordinul nici nu continea vreo prevedere referitoare la calitate, desi s-a aplicat la vama in acest sens. Culmea este ca dupa doua saptamani a fost republicat, in 23 august, adaugandu-se mentiunea privind calitatea graului.
A fost o recunoastere implicita ca, in ce ne priveste, se comisese un abuz, dar asta n-a servit la nimic. In orice alta tara, asa ceva ar fi condus la destituirea celor responsabili. Nu si la noi. La noi exista doar interese. Eu sunt unul mic, dar au fost altii care au stiut dinainte ca va aparea ordinul si si-au pus graul la adapost, in siloz, la Constanta, pentru a-l reexporta.
Acum, nu stiu ce-o sa facem. Singura solutie este sa-i dau in judecata pe autorii ordinului, dar nu stiu care sunt. Pe oriunde ma duc sa intreb, nu mi se raspunde si ma plimba de la un minister la altul. Asta-i transparenta!”
