Luna februarie a anului 2022 a rămas în istorie prin declanșarea unei ofensive a trupelor ruse împotriva Ucrainei pentru vânarea de naziști și naționaliști, pentru a elimina pericolul apariției unui genocid împotriva locuitorilor pașnici de origine rusă din enclavele aflate în partea de est a statului atacat pentru aducerea fericirii. Termenii de război și invazie au fost interziși din limbaj pentru că așa a dorit un centru de putere, dar calculele de pe hartă s-au dovedit complet eronate și a trecut o lună de lupte, ceea ce a generat pierderi mai mari decât conflictul din Afganistan în nouă ani.

Este vorba despre un război sau o operație militară specială, adică limitată în limbajul codat al inițiatorilor?

Informațiile ce vin de pe câmpul de luptă demonstrează că n-a fost niciodată vorba despre ceva de mică amploare, pregătirile fiind serioase pentru un război fulger. Au fost aduse mase de tancuri, mașini de luptă ale infanteriei și transportoare blindate. Binomul  a fost completat cu elicoptere și avioane de asalt, toate acoperite de către performante avioane de vânătoare. Au fost deplasate lansatoare de rachete de mare putere ce înlocuiesc acum temutele Katiușa din ultima conflagrație mondială. Au fost pregătite stocuri de rachete de croazieră pentru a distruge infrastructura militară cunoscută a Ucrainei. A fost implicată și marina de război, renumită prin existența armelor cu mare putere de distrugere. Comandanții ruși s-au așteptat la o rezistență din partea apărătorilor ucraineni și au pregătit pentru luptele clasice o mulțime de tunuri de calibrele 122 și 152 mm, tractate sau autopropulsate. Un Blitz era preconizat pentru a aduce o altă victorie ușoară pentru creșterea prestigiului internațional.

Povestea se repetă

Calculele au fost date peste cap de către militarii ucraineni și s-a repetat povestea începută în noiembrie 1939. Iosif Stalin a vrut atunci să elibereze în urma unei operații militare speciale Finlanda, cea care era plină de capitaliști și fasciști. Soldații îndoctrinați au fost aruncați la asalt și țara cu câteva milioane de locuitori avea soarta pecetluită, veșnic urmând să facă parte din lagărul comunist. Autoritățile de la Moscova n-au vrut să țină cont de un factor ce nu se vede, dar care poate să oprească o oștire numeroasă: spiritul de sacrificiu pentru propria țară. Nici temutul anotimp alb n-a fost luat în calcul. A urmat un masacru în rândurile soldaților cu stele roșii ce erau mânați în luptă de comisari politici nemiloși. Chiar dacă exista o superioritate numerică și tehnică zdrobitoare, crudul Stalin a fost obligat să încheie pace pentru refacerea unităților și pentru antrenament serios cu noile tipuri de arme. Masa nu era suficientă în războiul modern. Documentele apărute după 1991 au confirmat moartea a 72.408 militari, dar alți 13.213 au suferit degerături cumplite din cauză că au fost expediați în grabă pe front și n-au avut echipament adecvat pentru a înfrunta iarna polară. Date mai noi din fostele arhive sovietice au dus totalul celor decedați la 167.976 de morți și dispăruți, ceea ce ar fi echivalat cu 12 divizii complete. Această variantă este mai credibilă din moment ce și Stalin a fost impresionat de ceea ce s-a întâmplat în zăpezile Finlandei. Bilanțul răniților și al degeraților a trecut de 186.000 de militari, practic o altă armată pierdută.

Iosif Stalin nu era însă omul care să se lase ușor convins că o țară mică poate să înfrunte statul muncitorilor și operațiunile militare au continuat începând din iunie 1941. Cum viața unui soldat sovietic, chiar și cea a ofițerilor superiori, conta foarte puțin în raport cu ideea măreață a răspândirii comunismului, au pierit alți cel puțin 250.000 de luptători, unele estimări trecând pragul celor 300.000 de dispăruți definitiv.

Pofta lui Iosif Stalin de cucerire a Finlandei a provocat un adevărat genocid în rândurile bărbaților din lagărul sovietic, dar s-a tot mers înainte pe frontul nordic. Chiar dacă Finlanda a trebuit să încheie pace în anul 1944, dictatorul sovietic nu și-a atins obiectivele politice și a trebuit să pregătească un nou război cu lagărul capitalist european. Din fericire, n-a mai apucat să dea ordinul de atac și a murit în martie 1953.

Poftele și fanteziile liderilor politici autoritari nu aduc decât sărăcie și moarte. Este interesant de observat că masele admiră astfel de personaje de pe scena istoriei și apoi pătimesc crunt. Povestea se repetă acum în Ucraina.