Prigojin anunțase în weekend un marș spre Moscova pentru înlăturarea șefilor ministerului apărării și armatei. Președintele rus Vladimir Putin a calificat rebeliunea drept „înjunghiere în spate” și „trădare”, după care a acceptat compromisul lui Lukașenko.

Ce se întâmplă cu operațiunile din Africa?

Retragerea Wagner a dus la speculații cu privire la ce ar putea însemna decuplarea Kremlin-Wagner pentru operațiunile companiei din Africa, unde susține mai multe guverne și umple un vid de securitate în Republica Centrafricană, Libia, Mali și Sudan. Se estimează că Wagner are în Africa în total 5.000 de soldați, potrivit Foreign Policy.

Kremlinul a dat sâmbătă de înțeles că grupul ar putea fi dizolvat, dar experții afirmă că probabilitatea acestui lucru e îndoielnică, date fiind autonomia grupului și rețelele lui independente de afaceri din Republica Centrafricană, Mali și Sudan. Într-un mesaj audio postat luni pe Telegram, Prigojin nu dă semne că ar intenționa să se dea bătut ori să dizolve compania. Concomitent, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat într-un interviu pentru televiziunea rusă RT că în Republica Centrafricană și Mali nu vor exista schimbări, întrucât guvernele lor „au contacte oficiale cu conducerea noastră”. El a afirmat că soldații ruși care lucrează ca instructori în Republica Centrafricană își vor continua misiunea.

E improbabil ca Vladimir Putin să vrea să renunțe la legăturile puternice pe care și le-a creat în Africa francofonă după înrăutățirea relațiilor acesteia cu Franța.

Nu au trecut decât două săptămâni de când junta din Mali i-a cerut misiunii ONU de menținere a păcii, MINUSMA, să părăsească țara „fără întârziere”. Forța se află în Mali din 2013, dar nu a putut opri violența armată, ceea ce i-a determinat pe comandanții militari ai țării să apeleze la Wagner. Peste 300 de soldați ai MINUSMA au murit din 2013, ceea ce face din ea a doua cea mai letală misiune de menținere a păcii a ONU.

Prezența trupelor străine vreme de un deceniu în Mali a generat resentimente între acestea și populația locală, care consideră că ONU nu a ameliorat situația. Există și obiecții privind implicarea politică a fostei puteri coloniale, Franța. Mali ceruse Consiliului de Securitate al ONU să îndepărteze Franța din poziția de coordonator al misiunii, calitate în care prezida dezbaterea privind viitorul misiunii. „MINUSMA e o fabricație franceză”, declara Yerewolo, o mișcare a societății civile din Mali.

„MINUSMA pare să fi devenit parte a problemei, alimentând tensiunile din comunitate, exacerbate de acuzații extrem de grave care sunt profund dăunătoare pentru pace, reconciliere și coeziune națională în Mali”, a declarat ministrul de externe al țării, Abdoulaye Diop.

Mandatul MINUSMA expiră pe 30 iunie; au existat discuții despre prelungirea lui, însă ONU nu e pregătită să ofere acel gen de serviciu pe care îl cer conducătorii militari din Mali. Armata țării nu poate ține sub control insurecția jihadistă și nici nu e în stare să dezarmeze grupările cetățenești de autoapărare constituie în urma acesteia. Guvernul ceruse ca MINUSMA să-și „modifice postura statică, să iasă din tabere și să se implice în acțiuni ofensive și patrulare” și să protejeze bazele armatei din Mali, „în loc să se limiteze la protecția propriei forțe”. Secretarul General al ONU António Guterres declara în 2018 că „o operațiune de menținere a păcii nu este o armată ori o forță antiteroristă”.

Rusia nu controlează Wagner

Indiferent ce se va întâmpla în Ucraina și Rusia, retragerea forței ONU va însemna cel mai probabil că Mali se va baza și mai mult pe trupele Wagner. Trupe care ar putea trece la acea contraofensivă pe care junta din Mali și-o dorește. Un sondaj realizat în Mali de fundația politică germană Friedrich-Ebert-Stiftung, cu 2.300 de respondenți, arată că peste 90% din aceștia sunt încrezători că Wagner le va sprijini țara în lupta cu islamiștii.

Junta a devenit fățiș ostilă cu MINUSMA după ce ONU a publicat luna trecută un raport în care acuză armata din Mali și trupele străine considerate a fi mercenari Wagner că în martie 2022 au comis în orașul sudic Moura atrocități, între care execuții sumare, violuri și tortură. Armata din Mali, care a capturat puterea în urma a două puciuri din 2020 și 2021, susține într-un comunicat de presă că în Moura au fost uciși „doar luptători teroriști”. Dar martorii citați de raport afirmă că militarii împreună cu „bărbați albi înarmați” au mers din casă în casă, au strâns toți bărbații – inclusiv cei care nu făceau altceva decât să dea semne de frică – și i-au împușcat.

Mercenarii Wagner din Africa nu sunt exclusiv ruși. În Republica Centrafricană sunt și angajați Wagner din Siria și Libia, afirmă organizația americană nonprofit Sentry într-un raport publicat marți. Surse militare au declarat pentru Sentry că luptătorii Wagner au fost implicați în atrocități în masă, inclusiv la minele de aur și diamante pe care Wagner a pus mâna și pe care le exploatează singură. E posibil totodată ca violența sexuală să fi fost utilizată, atât de armata federală cât și de Wagner, „ca o formă de război psihologic pentru a îngrozi și supune comunități întregi”, afirmă raportul.

Un posibil vid de securitate

Unii analiști prezic că exilul lui Evgheni Prigojin și o tentativă de naționalizare a forțelor Wagner, dacă va avea loc, ar putea duce la un vid de securitate periculos în întreaga regiune a Sahelului. Spre deosebire de trupele detașate de Wagner în Ucraina, trupele din alte țări sunt motivate comercial și nici nu sunt recrutate din închisori. Luptătorii din Africa sunt plătiți de Prigojin, a cărui rețea de companii private face comerț cu minerale extrase din Republica Centrafricană și, conform Trezoreriei americane, cu aur extras din Sudan.

Imperiul minier global al lui Prigojin a avut în 2018-2021 venituri estimate de Financial Times la 250 de milioane de dolari; însă luptătorii lui sunt dependenței de armamentul greu care le este livrat de la Moscova. Rebeliunea contramandată ar putea să contribuie și ea la renumele Wagner: cererea de mercenari ar putea crește în străinătate, dat fiind că a părut că nimeni n-a îndrăznit să-i atace când mărșăluiau spre Moscova și că ei singuri au decis să abandoneze marșul.

Locuitorii din Republica Centrafricană și Mali nu au semnalat mișcări de trupe majore ori schimbări de tactici de securitate în urma insurecției lui Prigojin. Mercenarii Wagner au continuat să lupte cu insurgenții alături de armatele federale ale acestor țări.