Actualele criterii de măsurare nu mai ţin pasul cu schimbările survenite în modelul de business iar operatorii trebuie să-şi alinieze procesele de raportare unui mediu în care ei oferă o gamă tot mai extinsă de servicii bazate pe trafic de date.  

În general, performanţa industriei nu a înregistrat performanţe remarcabile în ultimii ani. După cum rezultă din recentul studiu Ernst & Young, Institutional investors survey, doar 11% dintre cei chestionaţi au considerat telecomunicaţiile un sector în care merită investit, comparativ cu tehnologia (20%), sectorul de petrol şi gaze (26%), respectiv de bunuri de consum (27%).

În condiţiile acestea, indicatorii de performanţă ai companiilor de telecomunicaţii trebuie să reflecte evoluţia noilor servicii şi, totodată, să furnizeze o mai mare granularitate în materie de profitabilitate a serviciilor de date. De exemplu, evoluţia telefoanelor inteligente s-a dovedit a fi o sabie cu două tăişuri, având în vedere efectul produs pe marjă de subvenţionarea terminalelor. În acelaşi timp, sunt necesare noi tipuri de indicatori de măsurare care să reflecte acoperirea şi gradul de penetrare şi să comunice beneficiile socio-economice ale noii infrastructuri. În definitiv, toţi aceşti noi indicatori de măsurare pot fi de mare folos investitorilor ca să evalueze sectorul şi capacitatea lui de transformare în anii care vin.

Actualii indicatori de performanţă nu reuşesc să reflecte creşterea şi profitabilitatea

Indicatorii de performanţă folosiţi în mod curent de întreaga industrie, cum ar fi numărul de noi clienţi şi venitul mediu per utilizator (ARPU), nu mai sunt suficienţi să furnizeze managementului şi investitorilor destule informaţii ca să-şi poată face o imagine de ansamblu. Prin urmare, operatorii telecom trebuie să le furnizeze dovezi care să susţină că modelul de business funcţionează bine, că a generat rezultate solide de creştere şi că au un plan de acţiune pentru a susţine profitabilitatea.

În plus, multe din noile conectări sunt acum generate de consumatorii care folosesc dispozitive multi-SIM, de întreprinderi şi de comunicarea M2M (machine-to-machine), astfel încât indicatorul referitor la noii clienţi devine neclar. Aceste noi tipuri de conectivitate diferă mult la nivelul veniturilor din utilizare şi al profilului de marjă faţă de baza tradiţională de clienţi.  

Viitorii jucători de succes se vor diferenţia prin abilitatea de a-şi vinde noile servicii către clienţii lor, atât în segmentul consumatorilor cât şi în cel al companiilor. Indicatori precum unităţile generatoare de venituri per abonament au fost deja folosite cu succes de către companiile de cablu – deci operatorii trebuie să găsească noi căi de a comunica beneficiile portofoliului lor extins de servicii.

Un set mai cuprinzător de criterii de măsurare financiară este vital

Pe partea financiară, operatorii trebuie să aibă în vedere extinderea raportării dincolo de indicatorul primar reprezentat de câştigurile înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare (EBITDA). Câştigurile din activitatea de bază nu iau în calcul cheltuielile de investiţie, ceea ce reprezintă o preocupare majoră pentru investitori, atunci când au în vedere un upgrade de infrastructură care să răspundă noilor scenarii de cerere.

Indicatori precum rentabilitatea capitalului angajat (ROCE) şi rentabilitatea capitalului investit (ROIC) devin nişte instrumente tot mai importante pentru evaluarea performanţei. În plus, noile servicii oferite de operatori ar beneficia de o evaluare printr-un set mai amplu de indicatori financiari, dincolo de marja EBITDA, care a reprezentat timp de mulţi ani principalul indicator în raportarea financiară a operatorilor.

Migrarea către noi criterii de măsurare va atrage după sine noi provocări  
Operatorii au început deja să adopte noile criterii de măsurare din industrie. Creşterea utilizării indicatorului venitului mediu per cont (ARPA) în Statele Unite este un exemplu în acest sens. Cu toate acestea, nevoia de construire a unui consens în privinţa noilor indicatori în industrie este crucială. Între timp, operatorii trebuie să se asigure că sistemele şi procesele lor sunt capabile să înregistreze noii parametri în mod uniform.

Privind în perspectivă, pe măsură ce operatorii migrează spre noile criterii de măsurare a performanţei, trebuie să ţină cont de o serie de aspecte cheie. Astfel, ei trebuie să evalueze atent atât indicatorii prin care îşi vor comunica profitabilitatea în aceste vremuri când marjele continuă să rămână sub presiune, cât şi provocarea internă de a se asigura că toate datele necesare pot fi colectate consecvent şi unitar. Creşterea gradului de confort în folosirea criteriilor interne de măsurare va determina, la rândul ei, o comunicare mai încrezătoare a nivelurilor de performanţă către exterior.