In ultimii ani, camera video este tot mai des intalnita la petrecerile romanilor. Fie ca au sau nu un aparat video, multi fac mari eforturi financiare pentru a-si „trage pe banda” oficialul „DA” si cheful ce se lasa dupa acest eveniment.
Insa daca la prima vedere lucrurile par relativ simple, in esenta sunt mult mai complicate. Aventura gasirii unui prestator de servicii serios este destul de grea. Daca nu exista o cunostinta apropiata care sa posede o camera video sau un aparat de fotografiat, atunci trebuie apelat la anunturile de mica publicitate din ziare. Abia acum incepe „distractia”. Din zece anunturi care cuprind expresia „asiguram seriozitate si profesionalism”, pe care sa-l alegi? De obicei (sau tipic romanilor), se alege cea mai „buna” oferta (din punctul de vedere al pretului).
Din dialogul foarte amabil purtat la prima vedere, lucrurile par ca si rezolvate. Ginerica – fiindca lui ii revine aceasta sarcina – pleaca linistit spre casa, cu gandul la celelalte lucruri pe care urmeaza sa le puna la punct. S-a rezolvat ieftin, dar fara chitanta! Toate bune si frumoase, dar cu o saptamana inainte de nunta suna telefonul. Cel care urma sa filmeze petrecerea anunta ca, din cauza defectarii camerei video, nu poate sa mai onoreze intelegerea. Astfel, cu doar cateva zile inainte sa paseasca inaintea altarului alaturi de aleasa inimii, omul pune mana pe ziar si incepe din nou distractia: „Stiti, sambata ma insor… Nu ati putea sa-mi filmati …?”. Raspunsurile care se primesc in astfel de situatii suna cam asa: „Cand? Sambata asta? Imi pare rau, dar sunt arvunit”. Daca este supernorocos, mai gaseste un ghinionist. Daca nu…
Din scurtul scenariu prezentat se pot trage mai multe concluzii. In primul rand, cameramanul, ca de altfel si orchestra, se tocmeste cu mult inainte. In al doilea rand, in ziua de astazi (si mai ales in Romania) nu se fac afaceri (intelegeri) bazate doar pe o strangere de mana. Solicitati o chitanta si incheiati un contract in care sa se specifice obligatiile partilor. In acest mod insa veti avea o surpriza. Multi nu au ce sa va dea. Adica nu sunt autorizati. Si-au cumparat o camera video, au pus-o la spinare si au inceput sa faca bani. Nu tu pregatire, nu tu autorizatie si, pe deasupra, si fara obraz! Stiti de ce s-a stricat camera din povestea de mai sus? Pentru ca indivizii de genul acesta lucreaza cam asa: dau un anunt in ziar, dupa care asteapta prima oferta si bat palma pe oricat. Daca peste o zi sunt contactati de alt client si li se ofera o suma mai mare, sterg cu buretele primul „contract” si il incheie pe cel de-al doilea. Si tot asa. De fapt, ii intereseaza doar castigul, care trebuie sa fie cat mai mare.
De multe ori sunt lasati cu ochii-n soare chiar si cei care au platit avans. De aceea va recomandam (pentru linistea dvs. si pentru a nu rata un eveniment deosebit) sa incheiati un contract pe care sa-l legalizati la notariat si sa fiti foarte fermi in ceea ce priveste clauzele. Stipulati, de exemplu: „In cazul in care una dintre parti doreste sa rezilieze contractul, este obligata sa anunte cealalta parte cu minimum 15 zile inainte de termen. In caz contrar, se obliga a plati despagubiri in valoare de …”. Scrieti cat considerati.
Dupa ce ati primit caseta video, pentru a nu exista pericolul deteriorarii, faceti inainte mai multe copii. Astfel veti putea imprumuta o caseta la rude sau prieteni fara sa va faceti griji de starea ei la inapoiere. Pentru cei cu mai multi bani, se pot face chiar montaje de pe caseta filmata initial. De asemenea, se pot realiza, contra cost, generice sau efecte speciale.
Lupta pentru clienti este dura si neloiala
Un fenomen destul de interesant este fotografierea la Casa Casatoriilor. Mai multi fotografi isteti, de mana cu ofiterul starii civile, au pus-o de-o afacere. De exemplu, la Casa Casatoriilor din sectorul 5 din Bucuresti, afacerea este „legala”. Pe baza deciziei nr. 15.286 din 27.09.1996, in incinta Casei Casatoriilor are exclusivitate in realizarea de fotografii SC Carpen& Co SRL. Totul este curat: a existat o licitatie si exista si contractul nr. 15.298 din 1.10.1996. Si, pe deasupra, unghiul de fotografiere de care beneficiaza firma este deosebit. „Puteti sa riscati sa va iasa niste fotografii urate sau deloc. Veniti cu orice fotograf, dar nu va avea voie sa fotografieze spre certificatele de casatorie, considerate acte”, ne-a declarat persoana care raspunde la numarul de telemobil afisat. Numai ca de la exclusivitate la constrangerea de a utiliza serviciile acestei firme este o mare diferenta! Incercand sa aflam baza legala a contractului incheiat, ne-am adresat respectivei case a casatoriilor. De aici am fost pasati la Primaria sectorului 5, dar persoana care era in masura sa dea amanunte in privinta subiectului nostru era bolnava!
„Nu stiu daca licitatia este cea mai buna solutie. Consider ca acest lucru a fost impus din cauza comporatamentului fotografilor in lupta pentru castigarea clientilor si din cauza circului pe care acestia il fac, de multe ori, in fata institutiei. In mod normal, este libertatea tinerilor de a-si alege fotograful”, precizeaza doamna Tintila, director la Primaria Pitesti.
In ceea ce priveste costul fotografiilor, acesta se negociaza de la caz la caz. Depinde de numarul de fotografii solicitate si de timpul necesar realizarii acestora.     

Aurelian Buliga