Autor: Costin Miu
Ieri, cineva mă întreba sincer ce face un ghid montan, ce e ăla. I-am răspuns că este acel personaj care are grijă ca tu, clientul iubitor de munte, să te întorci acasă întreg și, în limitele acceptabile ale riscului, cu obiectivul îndeplinit.
Așadar, succesul unei ture depinde foarte mult de ghidul/liderul grupului, ori, din mărturiile salvatorilor montani, ceea ce s-a petrecut în tragedia din Retezat a fost departe de litera manualului de ghidărie montană.
Putea fi moartea celor doi copii evitată? Da.
Care au fost cauzele? Eu le-aș împărți în două categorii, directe și circumstanțiale.
Cauza directă, din informațiile strânse de la salvatorii montani care au intervenit acolo, se pare că a fost neglijența aproape de neînțeles pentru niște oameni ai muntelui. Alegerea unui traseu care prezenta pericol maxim (gradul 5 din 5) de avalanșă, traversarea unei fețe încărcate de zăpadă fără a fi asigurați în coardă și fără a respecta regulile unui astfel de traverseu și, mai ales, lipsa căștilor de alpinism de pe capul celor doi copii sunt alegeri aproape de neimaginat pentru niște oameni cu destulă experiență de munte. Da, dacă Geta și Eric ar fi purtat căști, acum erau în viață, pentru că nu zăpada din avalansă i-a omorât, ci lovirea de stânci produsă în cădere.
Cauzele circumstanțiale sunt mai delicate, țin de lipsa de cultură montană și implică mass media. După 10 ani de presă și 10 ani în industria comunicării, am mulți prieteni jurnaliști. Cele două decenii de lucru în/cu mass media, dar și experiența de ghid montan, îmi dau dreptul să spun „gata, au murit doi copii, e timpul să vă opriți din nebunia căutării de senzațional, pentru că cei doi s-au prăpădit și din vina voastră!”
Despre ce e vorba? Un titlu din presa de ieri titra „Cei mai buni alpinişti ai României, cu recorduri mondiale şi europene la activ, ucişi de avalanşa din Retezat”. Pe bune? Cei mai buni alpiniști ai României? Dragilor, aceștia sunt Zsolt Torok, Horia Colibășanu, Teo Vlad și alții ca ei, nu doi copii chinuiți pentru niște „recorduri” fără nici o relevanță pentru alpinismul mondial, ci doar pentru pansarea unor orgolii locale. Da, Killian Jornet sau Ueli Steck aleargă sau urcă munți contra-cronometru, dar sunt oameni în toată firea, cu experiență imensă și cu o deplină responsabilitate a acțiunilor lor, nu niște copii incapabili să decidă ce e potrivit pentru ei!
Prin titluri ca cel de sus, dincolo de producerea unor știri false, ați hrănit și ați încurajat niște ego-uri nesănătoase. Cu siguranță, nu ați făcut-o cu bună știință, departe de mine gândul, dar și crima prin neglijență tot crimă se cheamă. Verificați, documentați-vă! Dacă, la momentul potrivit, ați fi întrebat comunitatea alpină din România ce înseamnă, de fapt, aceste „recorduri”, care este prețul lor și ce relevanță au ele, poate n-ați mai fi ajutat la propagarea unor asemenea inițiative, iar cei doi copii ar fi fost acum în viață, la joacă, nu într-o achie de-a Salvamontului, fără suflare.
Doi copii au pierit într-o avalanșă, iar pedepsirea sau nu a vinovaților e treaba autorităților sau a lui Dumnezeu. Cu ce ar trebui să rămânem noi din această tragedie e faptul că muntele nu e ucigaș, nici nu cere tribut vieți omenești. Muntele nu ucide. Neglijența o face.
Costin Miu e ghid montan, pregătește și ghidează iubitori ai muntelui pentru ascensiuni pe cele mai înalte vârfuri din Alpi – Mont Blanc, Monte Rosa sau Matterhorn – și conduce grupuri în Himalaya, spre tabăra de bază a Everestului. În prezent, derulează o campanie de educație montană împreună cu Discovery.