Aşa se explică introducerea unor principii noi precum separarea operatorului de transport şi de sistem potrivit modelului ISO (operator independent de sistem), asigurarea independenţei şi autonomiei Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), înfiinţarea unei comisii de soluţionare a disputelor dintre participanţii la piaţa de energie electrică, ca organism independent extrajudiciar organizat în cadrul ANRE. În plus faţă de dispoziţiile legale impuse de legislaţia comunitară, descoperim însă o prevedere care zguduie din temelii sistemul de tranzacţionare a energiei electrice din România: potrivit art. 23 alin. (1) din lege, pe piaţa concurenţială de energie electrică, tranzacţiile se desfăşoară "în mod transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu".

În lipsa unei definiţii legale a termenului "centralizat", perioada imediat următoare a fost caracterizată de interpretări diferite date de participanţii la piaţă noilor norme de tranzacţionare şi de încercări de a identifica voinţa reală a legiuitorului la adoptarea acestora. În mod surprinzător, în expunerea de motive a legii nu găsim nicio explicaţie cu privire la această prevedere, ca şi cum ne-am afla în prezenţa unei modificări neesenţiale, nedemne de o motivare din partea iniţiatorilor. Starea de incertitudine cu privire la efectele art. 23 alin. (1) a luat sfârşit în luna septembrie când ANRE a emis o interpretare oficială a acestuia: începând cu data intrării în vigoare a noii legi, toate tranzacţiile angro cu energie electrică trebuie să fie încheiate exclusiv pe pieţele centralizate administrate de OPCOM (fie spus, interpretarea oficială a ANRE este mai restrictivă chiar decât prevederea legală interpretată prin faptul că nu este recunoscut dreptul de a tranzacționa energie electrică pe platforme internaționale. În plus, o astfel de interpretare contravine atât principiului liberei circulaţii a bunurilor – principiu stabilit prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi obligatoriu tuturor statelor membre, cât şi principiilor referitoare la formarea pieţei interne de energiei electrice şi la încurajarea accesului transfrontalier – principii introduse de cel de-al treilea pachet legislativ în domeniul energiei).

Potrivit autorităților, noile reguli de tranzacţionare a energiei reprezintă remediul împotriva încheierii de contracte de tipul celor dintre Hidroelectrica și "băieţii deştepţi". Cât de eficient este acest remediu ne putem da seama însă uitându-ne la experienţa altor state europene care au implementat un sistem similar de tranzacţionare a energiei electrice.

Mecanismul de tranzacţionare a energiei electrice prin intermediul unei pieţe centralizate obligatorii (cunoscută sub denumirea de electricity pool) a fost introdus pentru prima oară în Anglia şi Ţara Galilor prin reforma sistemului energetic implementată în martie 1990. Piaţa centralizată era administrată de operatorul reţelei de transport a energiei electrice şi, cu câteva excepţii, atât producătorii, cât şi traderii/furnizorii de energie electrică erau obligaţi să deruleze tranzacţiile angro cu energie electrică exclusiv prin intermediul acesteia. Acest sistem de tranzacţionare a fost introdus cu convingerea că, datorită concurenţei dintre producători, preţul de tranzacţionare a energiei electrice va scădea. Cu toate acestea, experienţa următorilor ani a demonstrat contrariul. Preţul energiei electrice a crescut semnificativ datorită manipulării pieţei de către producători, fapt ce a determinat autoritatea de reglementare să intervină, în februarie 1994, prin impunerea, pentru doi ani, a unui preţ maxim de tranzacţionare a energiei electrice. După o experienţă de 10 ani, ca urmare a reformei sistemului energetic implementate în Anglia şi Ţara Galilor prin Utilities Act 2000, mecanismul tranzacţionării energiei electrice prin intermediul pieţei centralizate obligatorii a fost înlocuit, în martie 2001, cu sistemul contractelor bilaterale. În prezent, sistemul pieţei centralizate obligatorii mai există doar în alte două ţări europene, în Grecia şi Irlanda.

Iată că medicamentul prescris de statul român nu s-a dovedit a fi unul eficace în istoria sistemului energetic din alte ţări. În România, efectele adverse ale acestuia sunt extrem de nocive pentru întreg sectorul energetic. Potrivit expunerii de motive, impactul macroeconomic al legii va consta, în principal, în crearea premiselor necesare atragerii de investiţii în sectorul energetic, în asigurarea protecţiei consumatorilor împotriva creşterilor semnificative ale preţului energiei electrice şi în garantarea dreptului acestora de a îşi schimba furnizorul de energie în termen de trei săptămâni. Care este în realitate impactul socio-economic al noii legi?

•    Blocarea investiţiilor în dezvoltarea capacităţilor de producere a energiei electrice fiind pusă în pericol îndeplinirea de către România a ţintei naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul final brut de energie electrică
Instituţiile de credit condiţionează acordarea finanţării pentru construirea capacităţilor de producere a energiei electrice de încheierea de către dezvoltatori a unor contracte de vânzare a energiei electrice ce va fi produsă pentru a se garanta astfel obţinerea încasărilor necesare rambursării finanţării. Având în vedere că dezvoltatorii (neavând decât un proiect – autorizat sau în curs de autorizare – pentru construirea unei capacităţi de producere) nu au acces la pieţele centralizate administrate de OPCOM (participanţi la aceste pieţe putând fi doar producătorii licenţiaţi de ANRE pentru exploatarea capacităţilor de producere care au fost deja puse în funcţiune), aceştia nu pot încheia astfel de contracte de vânzare de energie şi prin urmare, nu pot obţine finanţarea necesară dezvoltării capacităţilor.

•    Paralizarea activităţilor de import-export de energie electrică
Lipsa unor dispoziţii speciale în noua lege cu privire la tranzacţionarea transfrontalieră a energiei electrice, coroborată cu limitarea accesului la pieţele centralizate administrate de OPCOM doar pentru entităţile înregistrate fiscal în România şi deţinătoare de licenţe eliberate de ANRE a condus la blocarea activităţii comerciale de import-export de energie electrică şi, pe cale de consecinţă, la blocarea schimburilor de energie pe piaţa interna de energie electrică a Uniunii Europene. De altfel, în data de 11 decembrie, Comisia Europeană a inițiat o procedură oficială împotriva OPCOM și a acționarului unic al acestuia, Transelectrica, cu scopul de a investiga un posibil abuz de poziție dominantă al operatorului singurei burse de energie electrică din România. Mai exact, Comisia este preocupată de faptul că cerința impusă societăților care doresc să participe la piețele centralizate administrate de OPCOM, de a depune certificatul de înregistrare fiscală emis de autoritățile române, conduce la discriminarea societăților pe baza naționalității sau a locului de stabilire al acestora, încălcându-se astfel articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (articol care interzice abuzul de poziție dominantă pe piață care ar putea afecta schimburile comerciale dintre statele membre).

•    Platformele de tranzacţionare administrate de OPCOM nu corespund necesităţilor participanţilor la piaţa angro de energie electrică putând fi afectată securitatea alimentării cu energie electrică a clienţilor finali

Piaţa pentru Ziua Următoare şi Piaţa Intra-zilnică sunt pieţe zilnice, astfel încât nu pot satisface nevoia producătorilor de a asigura vânzarea pe termen mediu şi lung a energiei produse şi nici nevoia furnizorilor de a securiza pe termen mediu şi lung necesarul de energie al clienţilor finali şi de a vinde excedentul de energie contractată (excedent înregistrat, spre exemplu, în situaţia exercitării către clienţii finali a dreptului de a îşi schimba furnizorul). 

Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale este o piaţă rigidă (nu permite participanţilor negocierea contractului de vânzare-cumpărare propus de iniţiator şi nici a preţului) şi este bazată pe proceduri greoaie care conduc la întârzieri de aproximativ zece zile lucrătoare între data iniţierii unei oferte şi data încheierii efective a contractului de vânzare cumpărare.

Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale cu Negociere Continuă prezintă inconveniente adiţionale faţă de Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale, decurgând din imposibilitatea încheierii de contracte pe o durată mai lungă de un an, din obligaţia participanţilor de a încheia contractul în forma reglementată şi din întârzieri suplimentare în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Aceste inconveniente au condus la încheierea pe această piaţă a unui număr mic de contracte şi având ca obiect cantităţi mici de energie.

•    Creşterea preţului de furnizare a energiei către clienţii finali
Costurile suplimentare înregistrate de furnizori cu constituirea garanţiilor de participare pe pieţele administrate de OPCOM (garanții obligatorii pentru participarea la oricare dintre piețele administrate de OPCOM), întârzierile şi nesiguranţa încheierii contractelor pe PCCB, pierderile cauzate de participarea zilnică pe Piaţa pentru Ziua Următoare (care este o piaţă volatilă) şi, pe cale de consecinţă, creşterea gradului de risc în activitatea furnizorilor prin lipsa predictibilităţii conduc la creşterea preţului de furnizare a energiei electrice către clienţii finali.

Pe scurt, noile reguli de tranzacţionare a energiei electrice au condus la blocarea unuia dintre puţinele sectoare ale economiei româneşti aflate în expansiune. Şi dacă efectele adverse ale noii legi nu au fost încă pe deplin resimţite datorită faptului că, de regulă, contractele de energie se încheie anual, ne aşteptăm să le resimţim mult mai acut la începutul anului viitor, moment la care sperăm să nu constatăm că "operaţia a reuşit, pacientul a murit".

Mihaela Alexandrescu, Managing Associate al Ţuca Zbârcea & Asociaţii