Evenimentele din trecut s-au întâmplat, sunt din ce în ce mai cunoscute în urma cercetărilor și sunt prezentate în numeroase opere ale specialiștilor. Munți de cărți și articole sunt ridicați în jurul întâmplărilor definite drept controversate și se duc lupte înverșunate pentru apărarea unui punct de vedere presupus corect, cel ce trebuie să țină cont de interesele personale, naționale și de cele ale unui centru de putere. Acest fenomen s-a întâmplat cu bătălia de la Pearl Harbor din data de 7 decembrie 1941, atacul aerian japonez însemnând începutul ostilităților de amploare din Oceanul Pacific, componentă a ultimului război mondial fierbinte. Autorii americani au insistat pe ideea că SUA a fost luată prin surprindere și că n-a fost pregătită pentru un conflict militar. Era un colos adormit total.
Oare să fie adevărată teoria insistent cultivată timp de optzeci de ani și intrată în mitologia contemporană? Dacă analizăm puțin datele publicate, constatăm imediat că istoricii și-au vândut sufletul pentru glorie și arginți, totul acoperit cu o pojghiță de patriotism fierbinte. Se explică astfel cum a fost posibil să fie scrise astfel de minciuni. Conducerea de la Washington a fost chiar acuzată că n-a făcut pregătiri împotriva Japoniei, stat celebru prin agresivitate. SUA dispunea în decembrie 1941 de 62 de nave principale de la crucișător ușor în sus.
Este interesant de precizat că opt cuirasate se aflau în baza de la Pearl Harbor și erau sprijinite de opt crucișătoare, ceea ce însemna 25,8% din totalul navelor principale americane.
US Navy nu era pregătită de război
US Navy nu era pregătită de război și nu se știa nimic despre planurile inamicului, dar absolut întâmplător erau în port cuirasate echivalente cu 80% din forța inamică. Pearl Harbor gemea de vapoare de luptă și nu exista bază în lume care să dispună de o astfel de concentrare.
Trebuia să fie nouă cuirasate, dar USS Colorado a fost mutat pentru lucrări de modernizare. Un procent de 90% în raport cu flota inamică nu este de neglijat. Noile regine ale mărilor erau portavioanele și SUA dispunea de opt unități, din care șapte erau de escadră și unul de escortă. Au fost repartizate în Oceanul Pacific trei nave, cele mai bune din tabăra aliată și din lume.
Grosul forței pacifice era asigurat de crucișătoare, cele ce puteau să protejeze vapoarele principale de atacurile aeriene și de cele ale distrugătoarelor.
Erau prezente 12 crucișătoare grele, toate înarmate cu tunuri de calibrul 203 mm, adevărate cetăți plutitoare și foarte mobile.
Se observă că reprezentau 19,35% din tot ce dispunea SUA gata de luptă. Se adăugau nouă din categoria celor definite drept ușoare (14,5%). Dacă se adună tot ce avea US Pacific Fleet la capitolul nave principale, se ajunge la un total de 33 și un procent de 53,22%. Procentele sunt foarte iubite de istoricii contemporani și trebuie prezentate din belșug pentru a convinge pe cineva de adevăr.
Japonia a atacat prima
Conducerea de la Washington a dirijat spre vest o grupare de atac deosebită prin potențial, dar Japonia a atacat prima pentru că avea mai puține resurse și navele au fost concentrate mai ușor. Chiar era greu de imaginat ca o putere străină putea să încerce să se gândească măcar la un asalt asupra insulei Oahu, cea mai dotată regiune a lumii în nave de luptă și avioane.
N-a existat vreo urmă de nepregătire a SUA, ci se poate afirma cu tărie că a fost prea multă. Minciunile rămân însă în istoriografie și-n mintea oamenilor.