Impresionat de numărul mare de proiecte rezidenţiale noi anunţate, un cumpărător cu 150.000 de euro în cont îşi va închipui că are de unde alege. În realitate, nu va găsi mai mult de o garsonieră sau un apartament cu două camere.
Locuinţa nouă, la bloc, nu este în momentul de faţă accesibilă decât persoanelor cu venituri mari sau medii. Un buget destul de consistent, de 150.000 de euro, nu va permite, decât în cazuri excepţionale, achiziţia unui apartament cu trei camere. Principala opţiune pentru cei care au reuşit să facă rost de o astfel de sumă este garsoniera. În cartiere periferice sau în zone semicentrale din Capitală, proiectele rezidenţiale noi includ şi apartamente cu două camere care se încadrează în această limită de preţ.
Pentru persoanele singure sau pentru familiile tinere, faptul că locuinţa ce urmează să fie achiziţionată are un număr mic de camere nu reprezintă o problemă. Cei cu copii îşi doresc însă altceva. O tendinţă recentă pe piaţa construcţiilor sacrifică suprafeţele generoase în favoarea numărului de camere, astfel încât preţul total să nu crească foarte mult. Cu aceiaşi bani, se vor putea achiziţiona astfel apartamente cu camere multe, dar mai mici. Strategia dezvoltatorilor de proiecte a fost repliată în această direcţie în urma creşterilor repetate de preţuri de pe piaţa imobiliară, care au făcut noile locuinţe inaccesibile chiar pentru persoanele cu venituri medii. Scumpirile au loc chiar pe parcursul diferitelor etape de construcţie a unui imobil, preţul pe metru pătrat ajungând de la 1.100 – 1.500 de euro, în stadiul de proiect, la aproape 2.000 de euro pe măsură ce lucrările înaintează. Modelul camerelor mici şi multe este importat din Spania, putând fi întâlnit în proiectele rezidenţiale lansate pe piaţă de companiile iberice.
