Dacă ar fi putut privi cineva Pământul din spaţiu acum două secole, acea persoană ar fi zărit lumină doar în dreptul a două mari concentrări de peste un milion de persoane – Londra şi Beijing. Astăzi, există 450 de astfel de oraşe strălucitoare. În 1900, doar 13% din populaţia lumii trăia în oraşe. Până în 2050, acest procent va ajunge la 70%. În fiecare an, adăugăm planetei echivalentul a şapte metropole de mărimea New York-ului.
Specialiştii ONU afirmă că megaoraşele vor găzdui o parte tot mai mare din populaţia urbană a planetei: dacă în 2011 în megalopolisuri trăiau 9,9% din totalul populaţiei urbane, în 2025 acest procent se va ridica la 13,6%. În momentul de faţă locuiesc mai multe persoane în oraşele lumii decât în afara lor. Nu este de mirare că oraşele devin mai inteligente. Dar ce este un oraş inteligent? Conceptul nu este static: nu există o definiție absolută a unui oraş inteligent, nici un punct final, ci mai degrabă un proces, sau o serie de pași, prin care orașele devin mai „locuibile“ și, astfel, mai apte să răspundă rapid noilor provocări ce apar. Acesta poate fi descris ca unul dotat cu următoarele atribute: clădiri inteligente, mobilitate inteligentă, infrastructură inteligentă, tehnologie inteligentă, energie inteligentă, cetățeni inteligenți și conducere și educație inteligente.
Un studiu al suedezilor de la Ericsson arată faptul că locuitorii oraşelor (76% dintre respondenți) își doresc senzori în spații publice care să îi anunțe ce zone sunt aglomerate și ar trebui evitate, 70% își doresc să își compare consumul de energie cu vecinii pentru a-și putea optimiza consumul și 66% vor control în timp real al calității apei potabile. În plus, 29% și-ar dori să folosească o carte de identitate biometrică unică pentru a putea accesa serviciile publice, în timp ce 74% vor semne de circulație interactive și mijloace de utilizare în comun a mașinilor și bicicletelor.
Oraşele se transformă
Companiile producătoare de echipamente de telecomunicaţii şi furnizorii IT sunt principalii actori în implementarea soluţiilor de tip oraş inteligent. IBM, una dintre cele mai inovative companii din lume, are proiecte în întreaga lume. Oficialii din domeniul transporturilor din Singapore, Brisbane şi Stockholm utilizează sisteme inteligente IBM, atât pentru fluidizarea traficului, cât şi pentru reducerea poluării. Oficialii din domeniul siguranţei publice din oraşe mari ca New York sunt capabili nu numai să soluţioneze infracţiunile şi să reacţioneze în situaţii de urgenţă, dar şi să prevină aceste situaţii. Oficialii oraşului Albuquerque au realizat o îmbunătăţire de 2.000% a eficienţei de partajare a informaţiilor între agenţii, furnizare a informaţiilor şi serviciilor municipale necesare locuitorilor, de la dezvoltarea rezidenţială şi comercială, până la gestiunea apei şi siguranţa publică. O mare organizaţie medicală din Paris implementează o soluţie integrată pentru tratamentul pacienţilor, care facilitează comunicarea unitară în cadrul aplicaţiilor sale operaţionale – permiţând astfel personalului să urmărească fiecare etapă a perioadei de internare a unui pacient.
În ţara noastră, foarte implicat în dezvoltarea ecosistemului de soluţii de tip oraşe inteligente este grupul Deutsche Telekom. Compania oferă soluţii inteligente pentru sistemele de transport, soluţii de e-mobility şi iluminat stradal inteligent. La nivel naţional, Telekom România dezvoltă câteva proiecte-pilot pentru soluţii de tip smart city, aflate în diverse faze de implementare. În plus, de la începutul acestui an, operatorul a pus în funcţiune în Timişoara, un parteneriat cu Smart Sun Solutions, un copac digital – un încărcător solar pentru dispozitive mobile, care include şi conexiune Wi-Fi la Internet. În perioada următoare, compania va adăuga în portofoliul său Parking Plus, o soluţie de parcare inteligentă care identifică în timp real cele mai apropiate spaţii de parcare disponibile şi care pot fi rezervate şi plătite de pe mobil. Trebuie ştiut faptul că soluţiile pentru oraşele inteligente se bazează pe servicii de tip Internet of Things, care sunt dezvoltate, în cea mai mare parte, pe baza unor soluţii M2M (machine-to-machine).
70% din populaţia lumii va trăi în mediul urban, până în anul 2050