Merele uriase, ardeii, dovleceii, salata si rosiile de revista, mandarinele, portocalele, pepenii au mare cautare pe pietele marilor orase. Preturile piperate nu sperie consumatorii, care habar nu au ca platesc o marfa care-i poate baga direct in spital."Fructele si legumele scapa legislatiei noastre in domeniul asigurarii sanatatii consumatorului", trage semnalul de alarma Savin Ivanov, directorul Oficiului pentru Protectia Consumatorului Bucuresti. Dupa scandalul carnii de import "imbunatatite
Merele uriase, ardeii, dovleceii, salata si rosiile de revista, mandarinele, portocalele, pepenii au mare cautare pe pietele marilor orase. Preturile piperate nu sperie consumatorii, care habar nu au ca platesc o marfa care-i poate baga direct in spital.
„Fructele si legumele scapa legislatiei noastre in domeniul asigurarii sanatatii consumatorului”, trage semnalul de alarma Savin Ivanov, directorul Oficiului pentru Protectia Consumatorului Bucuresti. Dupa scandalul carnii de import „imbunatatite” cu aditivi, care a facut sa cada capul unui director din Ministerul Sanatatii si sa se recunoasca deschis ca vechile ordine si ordonante de urgenta sunt depasite, o alta bomba cu efect intarziat este pe punctul de a exploda: ingrasamintele chimice.
Afara este
vopsit gardul …
Fiecare tara are norme proprii privitoare la tipul si cantitatea de ingrasaminte chimice admise a fi folosite de producatori. Limitele stabilite in utilizarea acestor substante depind de conditiile de clima si PH-ul solului, deci nu sunt aceleasi in Romania si in Suedia, spre exemplu. Acelasi ingrasamant, folosit in zone diferite, da rezultate de laborator diferite. Ingrasaminte absolut inofensive intr-un anumit context climatic pot deveni adevarate otravuri in altul.
In Romania, limitele maxime de substante chimice admise in legumele si fructele destinate consumului uman sunt prevazute in Ordinul nr. 611/1995 al Ministerului Sanatatii. Si sunt valabile doar pentru produsele autohtone. Produsele importate scapa incadrarii in Ordinul nr. 611/1995.
In compozitia lor intra ingrasaminte chimice imposibil de depistat, precum si substante cunoscute ca nocive dincolo de un anumit prag, dar care, in absenta unei legislatii care sa le cuprinda, sunt trecute cu vederea. Din aceasta categorie fac parte azotul si azotitii, din belsug in legumele si fructele grecesti si turcesti, dar si in produsele de sera romanesti.
Controalele OPC din ultimele trei saptamani au scos la iveala o serie de date care dau de gandit Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si Ministerului Sanatatii – responsabile cu elaborarea unor legi care sa asigure siguranta alimentara. Probele prelevate de catre inspectorii OPC, din legume si fructe indigene si de import, au aratat ca, aparent, inofensiva salata verde provenita de la Agroproduct Sere Popesti Leordeni are un continut de azotiti de 600 mg/kg. „Limita maxima admisa de organismul uman este de 100 mg/kg. Dincolo de ea, adultilor sanatosi li se blocheaza functia respiratorie, iar cei cu probleme si copii sunt in pericol de a face cancer”, spune dr. Camelia Parvan, sefa Laboratorului de igiena alimentara si nutritie din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti. Rosiile turcesti comercializate in Bucuresti depasesc si ele limita (133 mg/kg). „Periculosi nu sunt doar azotitii din ingrasamintele cu care sunt tratate legumele, ci si cei rezultati in urma depozitarii acestora mai mult de doua saptamani, timp in care azotatii se transforma in azotiti”, completeaza dr. Camelia Parvan. Ceea ce se intampla curent cu bananele si citricele, pe care importatorii le aduc verzi pentru a rezista cat mai mult timp in depozite si pe tarabe.
Nici producatorii romani, nici importatorii nu pot fi opriti. Primii, pentru ca nitritii nu figureaza in Ordinul nr. 611/1995, ceilalti, pentru ca nimeni nu-i obliga sa declare ingrasamintele utilizate si nici nu le impune depozitarea produselor pe perioade determinate.
Directorul Inspectoratului de Sanatate Publica, Nicolae Poll, crede ca cei aproape zece ani care au trecut de la liberalizarea importurilor ar fi trebuit sa fie suficienti pentru ca specialistii Ministerului Sanatatii si cei ai Ministerului Agriculturii sa puna la punct un cadru care sa faca ordine in alimentatia romanilor. In tarile UE, la al caror cadru legislativ incercam sa ne armonizam, consumatorii sunt superprotejati prin fel de fel de reglementari. Fiecare substanta este clar specificata ca limite admise, iar cei care nu respecta conditiile impuse sunt sanctionati drastic, mergandu-se pana la retragerea licentei de import sau de comercializare.
Legumele si fructele turcesti si grecesti depistate de OPC nici nu ar fi putut trece de vama in aceste tari. Prelevarea si analiza instantanee a probelor le-ar fi blocat accesul. Nici cele depozitate mai mult decat perioada recomandata nu ar fi intrat in consum, pentru ca politia sanitara are instrumente de control severe.
Ministerul Agriculturii nu se grabeste
„Importatorii din Romania stiu ca nu avem mijloace sa-i verificam. Avem nevoie de aparatura de laborator de cel putin un milion de dolari, asta pentru inceput”, apreciaza dr. Camelia Parvan. Ar mai fi nevoie de o reglementare care sa-i oblige sa declare substantele cu care sunt tratate produsele, pentru ca inspectorii romani nici macar nu reusesc sa identifice eventualii compusi toxici. Si, nu in ultimul rand, ar trebui ca Directiile de sanatate publica judetene sa trimita Institutului de Sanatate Publica Bucuresti toate informatiile referitoare la cazurile de intoxicatii si analizele de laborator, asa cum se intampla inainte de 1989. In prezent, directiile teritoriale furnizeaza date numai contra cost, chiar si sefilor din Capitala.
Criticilor venite de la toate nivelurile de control al sanatatii alimentare, Ministerul Agriculturii le raspunde prin proiectul Legii alimentului. Directorul Tudorel Balta spune ca a durat atat de mult elaborarea acesteia pentru ca au fost consultate legile corespondente din Suedia, Anglia, Finlanda, Grecia, Ungaria si Franta. Si o sa mai treaca ceva timp pana o sa fie aprobata si promulgata. Nici atunci problema nu va fi rezolvata, pentru ca aceasta lege este doar un cadru, urmand ca fiecare organism implicat in controlul alimentar sa-si elaboreze propriile norme.