Juan Manuel Sánchez Gordillo, care a acaparat primele pagini ale ziarelor din ultimele zile, după ce a “expropiat forţat” alimente în mai multe supermarketuri, împreună cu colegii săi din Sindicatul Andaluz al Muncitorilor (SAT), pentru a le da celor mai nevoiaşi, este fără îndoială un lider unic în clasa politică spaniolă.
Împreună cu eternul său coleg de luptă zilnică, Diego Cañamero, Sánchez Gordillo a fost un conducător istoric al Sindicatului Muncitorilor Câmpului (SOC), coloană vertebrală a actualului SAT. În plus, din 1979 este primar al micii localităţi din regiunea Sevilla, Marinaleda, unde în ultimii 40 de ani stânga a avut o hegemonie absolută. Sprijinul şi participarea locuitorilor satului i-au permis să pună în practică un adevărat experiment politic şi economic, un fel de insulă socialistă în mijlocul câmpului andaluz.
Apoi, a venit criza economică şi acest sat andaluz a avut ocazia să testeze dacă utopia sa particulară de pe 25 de kilometri pătraţi este într-adevăr o alternativă în faţa pieţelor. Nivelul şomajului său actual este de 0%.
Pământul pentru cei care muncesc
O mare parte din locuitori lucrează la Cooperativa Humar – Marinaleda, creată de proprii muncitori după ani de luptă. Mult timp, ţăranii ocupau pământurile din Humoso, unde astăzi se află cooperativa, şi de fiecare dată când făceau asta, erau daţi afară de Guardia Civil. În sfârşit, în 1992 şi-au îndeplinit obiectivul: “pământul pentru cel care îl munceşte” şi ferma a trecut în proprietatea lor.
Pământurile lor produc fasole, anghinare, ardei de diferite tipuri şi ulei de măsline extra virgin, totul controlat chiar de muncitori în toate fazele de producere. Pământurile, situate în Vega del Genil, sunt proprietatea “întregii comunităţi” şi, în plus aici mai există o fabrică de conserve, o presă de ulei, sere, echipamente pentru a creşte vite şi un magazin. Salariul tuturor muncitorilor, fără să conteze cu ce se ocupă, este de 47 de euro pe zi, şase zile pe săptămână, adică 1 128 de euro pe lună pentru 35 de ore pe săptămână lucrate [salariul minim este de 641 de euro].
În plin sezon, la cooperativă lucrează în jur de 400 de persoane, iar minimul ajunge la aproximativ 100. Dar locurile de muncă nu sunt proprietatea unui locuitor anume, ci lucrează prin rotaţie pentru ca toţi să poată avea un venit, după principiul “să lucrăm mai puţin ca să lucrăm toţi”. În plus, sunt şi oameni care muncesc mici parcele ale proprietăţii lor. Restul vieţii economice constă în sectoarele principale ale mediului rural, precum magazinele, serviciile de bază şi sporturi. Practic toţi locuitorii au acelaşi venit ca un muncitor de la cooperativă, în jur de 1 200 de euro pe lună.
Locuinţe cu 15 euro pe lună
În faţa “boomului imobiliar” şi a speculaţiei care a pus stăpânire pe cărămizile spaniole în ultimele decenii, Marinaleda a decis să meargă tocmai în sens contrar. Aici este posibil să ai o casă în condiţii bune, de 90 de metri pătraţi, cu terasă, pentru 15 euro pe lună. Singura condiţie este ca, urmând filozofia de ansamblu şi orizontală care serveşte de ghid pentru toate activităţile, fiecare persoană trebuie să ajute la construcţia locuinţei sale.
Cu terenuri obţinute prin alternare de cumpărare şi expropriere, primăria oferă un lot şi materialele necesare pentru construcţia locuinţei, pe care o realizează chiriaşii înşişi sau aceştia plătesc pe cineva pentru a-i înlocui. Primăria plăteşte zidari profesionişti pentru a-i sfătui pe locuitori şi pentru a duce la bun sfârşit muncile mai complicate. În plus, pentru a colabora mai bine, viitori vecini nu ştiu care din locuinţele aflate în construcţie le va fi repartizată mai târziu.
“Când lucrezi pentru a construi casa eşti plătit cu 800 de euro pe lună şi jumătate din salariu este rezervat pentru a plăti casa”, povesteşte Juan José Sancho, un locuitor din Marinaleda, care, în ciuda faptului că are 21 de ani, face parte din ‘grupul de acţiune’ al primăriei care se ocupă, în adunarea generală, de gestionarea problemelor publice ale localităţii. Potrivit acestuia, “măsura s-a luat pentru a nu se putea specula cu locuinţele”.
Stâlpii principali pe care se sprijină modelul economic al Marinaledei sunt egalitatea şi participarea cetăţenilor. Şi aceste principii se extind în toate mediile, şi în politică. Aici nu există poliţie şi deciziile politice se iau într-o adunare la care sunt chemaţi toţi locuitorii. Pe de altă parte, “există ‘grupul de acţiune’, care se ocupă de temele urgente mai degrabă decât de cele de fiecare zi. Nu este un grup de aleşi, sunt persoane care vor să se unească în mod voluntar pentru a-şi repartiza sarcinile ce trebuie îndeplinite pentru binele satului”, explică Sancho.
Cât despre impozite, “sunt foarte joase, cele mai joase din toată regiunea”, potrivit lui Sancho. Bugetele se aleg în adunarea generală şi oamenii aprobă fiecare cheltuială care se realizează. Apoi, se merge din cartier în cartier, pentru că fiecare contează cu propria sa adunare a localnicilor, şi aceasta decide în ce se investeşte fiecare euro din sumele destinate de primărie.
