Liberalismul dâmbovițean de origine discutabilă ca afiliere istorică, traversează de câteva luni o perioadă de autoflagelare politică, determinată de managementul distructiv al celor ce se doresc înscăunați la funcția prezidențială cu ocazia congresului din ziua de 25 septembrie, când se pare că va fi o zi fatidică pentru PNL, care are toate șansele să devină o fostă forță politică de prim rang în România.
Cred acest lucru, văzând că pe măsură ce se derulează această încleștare de forțe și energii demne de o cauză mai bună, căile de reconciliere între cele două tabere din cadrul PNL se distrug succesiv și în mod iremediabil, iar cei care cred în iminența unei ,,nopți a cuțitelor lungi”, cresc cu fiecare zi de conflict.
Fără să mă pronunț asupra numelui câștigătorului de la congresul ce va veni, deoarece lucrurile încă sunt volatile, nu pot să observ că președintele Orban a semnat ,,moțiunea” de deces a guvernului Câțu și spun asta pe baza unei succinte interpretări personale a modului de desfășurare a evenimentelor și în baza deciziilor luate în ultimele zile.
Chiar dacă domnul Orban a avut nevoie de câteva zile să înțeleagă ce are de făcut (singur sau ajutat) și să își calibreze pașii politici din funcția de președinte a Camerei Deputaților, începând de ieri a pornit morișca implacabilă a derulării unei moțiuni de cenzură, în urma căreia toții actorii politici au arătat a fi nepregătiți în luarea deciziile politice potrivite dar și în modul de comunicare către publicul larg.
Echipa ,,învingătoare Câțu” se focusează printre altele pe neconstituționalitatea moțiunii de cenzură și a invocat pe de-o parte tardivitatea transmiterii către Guvern dar și lipsa unor semnături valabile din partea parlamentarilor care au inițiat acest document.
Dar în mod subit ,,au uitat” să mai aducă în discuție juridică și au lăsat doar la nivel comunicațional, competența stabilirii ordini de zi în cazul inițierii unei moțiuni de cenzură, unde se susține de tabăra Câțu dar și de alți actori politici sau comentatori, că doar birourile permanente reunite ale celor două Camere pot introduce acest document pe ordinea de zi a plenului.
Dacă citim textul din Constituție (art. 113) se constată că moțiunea se comunică către Guvern la data depunerii și se dezbate (când se dă și votul) după 3 zile de la prezentarea în ședință comună a celor două Camere, dar nu se spune nimic legat de termenul când se prezintă moțiunea în plen.
,,Art. 113 – Constituția României
- Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților și senatorilor.
- Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor și se comunică Guvernului la data depunerii.
- Moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în ședința comună a celor două Camere.”
În schimb dacă mergem la Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, vom constata la art 94 alin 1 ,,Moțiunea de cenzură inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor se prezintă birourilor permanente și se comunică Guvernului de către președintele Camerei Deputaților, în ziua în care aceasta a fost depusă. Moțiunea de cenzură se prezintă în ședința comună a celor două Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii.”
Bazat pe acest alineat, președintele Orban poate invoca două aspecte, primul fiind că moțiunea doar se prezintă birourilor permanente, nefiind necesară aprobarea prin stabilirea unei ordini de zi ceea ce poate fi considerată o împiedicare a exercitării unui drept constituțional, așa cum se încearcă acum de către PNL aripa Câțu și PSD.
Al doilea aspect este reprezentat de faptul că moțiunea de cenzură se prezintă în ședință comună a Camerelor în 5 zile de la data depunerii, astfel se poate considera corectă decizia președintelui Orban de convocare în plen reunit a Camerelor, deoarece în primele 4 zile de la data depunerii moțiunii nefiind cvorum la birourile permanente a fost imposibilă convocarea și de aceea a fost obligat domnia sa să convoace plenul, tocmai ca să respecte prevederea Regulamentului, de 5 zile de la depunere.
Mai mult, domnul Orban poate să se prevaleze și de neclaritatea alin 3 din același articol, unde se menționează că ,, Data și locul ședinței comune, împreună cu invitația de participare, se comunică Guvernului de către președintele Camerei Deputaților, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibă loc.”, adică se poate înțelege că invitația poate fi atât pentru ședința comună de prezentare a moțiunii dar și pentru cea de dezbatere, lucrurile nefiind clare, iar cutuma parlamentară nu ține loc de prevedere legală.
Această prevedere de la alin 3 coroborată cu prima parte a alin 1 (unde se spune că moțiunea se prezintă birourilor permanente) poate întări opinia că președintele Camerei Deputaților este abilitat să convoace direct plenul reunit, în condițiile în care birourile permanente nu pot aproba prin ordine de zi sau nu, un drept constituțional imperativ cum este moțiunea de cenzură.
În plus dacă privim în oglindă, în cazul validării unui nou Guvern se menționează clar la art 88 că birourile permanente stabilesc data ședinței, acest lucru reprezentând o garanție că toți aleșii au posibilitatea de a-și exercita fără impedimente drepturile de vot într-un termen maxim de 15 zile, ceea ce în cazul moțiunii de cenzură nu mai este prevăzută expres obligația stabilirii calendarului de birourile reunite și se poate aprecia ca fiind corect, în condițiile în care termenele sunt clar stabilite și imperative prin Constituție și Regulament, iar aici nu trebuie să existe putința împiedicării votului prin ,,neglijența de programare a ordinii de zi”.
Personal cred că CCR nu va declara neconstituțională moțiunea, asta dacă va declara admisibilă acțiunea, fiindcă nu este viciată pe fond, ci cel mult poate ,,urechea” în sensul că pe viitor să nu se mai întâmple să fie anunțată cu întârziere Guvernului, iar legat de semnături mi se pare ridicol să ceri Curții să facă analize grafologice și să vadă dacă sunt sau nu semnături valide, în condițiile în care nu judecă astfel de spețe, acestea putând fi eventual de natură penală dacă se determină caracterul ilicit al faptelor.
Dacă toate aceste opinii mai sus exprimate se confirmă de fapte, situația politică a PNL reprezentată de aripa ,,învingătoare” va fi dificilă, deoarece domnul Câțu va trebui să facă față unei moțiuni care în mod normal va trece, dacă PSD nu vrea să își compromită imaginea publică.
Mai mult ,,echipa învingătoare” din PNL nu va putea să desemneze un alt candidat pentru congres în cazul unei moțiuni care trece și domnul Cățu pică, jocurile fiind închise și atunci vor trebui să asiste cum domnul Orban ca o lebădă a politicii românești, va primi din nou sceptrul de lider al PNL, dar dublat și de achiziția unui iatagan de ,,scurtare cu un cap” a celor care i s-au opus în acesta încăierare de cartier fără menajamente și cu lovituri care mai de care mai murdare, dar reciproce.
Este din ce în ce mai evident că un guvern Câțu, care chiar dacă va rămâne în funcție și după moțiune, atunci când va fi, este greu a avea viață lungă, fără o simbioză cu costuri mari electorale cu PSD, care va stoarce financiar PNL ca pe o lămâie și apoi îi va trimite în opoziție pentru o lungă perioadă de timp.
Oricum discursul public al domnului Câțu capătă valențe muribunde în condițiile în care orice nenorocire planetară (Covid, PIB, autostrăzi, vaccinare, etc) este datorată ,,alianței USRPlus-AUR”, la care se adaugă și o decizie fără rezultat (dar necesară politic) cum este demiterea tuturor celor de la USRPlus din eșalonul doi, în speranța creării unei presiuni la nivelul conducerii centrale, dar apreciez a fi fără rezultat deoarece nivelul de structurare și organizare al partidului este modest, iar ,,undele seismice” de acest gen se transmit greu.
Nici pentru aripa Orban câștigarea bătăliei nu va fi simplă și nu va aduce liniște, deoarece vor trebui să facă față pe viitor cerințelor din ce în ce mai mari ale USR și UDMR, știind că domnul Orban nu se va asocia cu PSD (cel puțin așa jură pe la toate emisiunile TV), dar nici nu va accepta să plece în opoziție, deci compromisul va fi asigurat, doar costurile rămân să se determine.
Revenind la percepția publică a PSD, nu cred că acesta în mod normal s-ar agita foarte mult în raport cu imaginea de apărat în cazul sprijinirii prin spate a aripii Cățu, dacă aceștia le vor facilita accesul la resursele financiare.
În această ecuație PSD nu are foarte multe formule, aici fiind ori situația în care votează actuala moțiune a USRPlus + AUR, ori o trag pe aceasta pe dreapta sub orice formă și o promovează pe a lor, dar șansele sunt aproape nule, cum nul devine și orizontul celor 45 de zile pentru un nou vot de investitură.
Deci vor trebui să decidă rapid dacă pică Guvernul sau îl țin pe perfuzii atâta timp cât au acces la bani, mergând pe ideea că până la alegeri se mai găsesc soluții de remediere a daunelor de imagine. Au de luat o decizie care nu le vine bine și au încercat să câștige timp pentru a găsi o soluție.
Dacă PSD ține la imagine și votează să pice Guvernul, vor ajuta implicit la refacerea guvernării actuale, care cu orice alt prim ministru vor porni la drum. Oare și cu Rareș Bogdan?
Nu trebuie uitat că și președintele Iohannis are un rol și nu mic în desemnarea viitorului premier și va fi ultima carte care o poate juca, având în vedere disensiunile pe care le are deja cu USRPlus dar și cu domnul Orban.
Deci este posibil ca președintele Iohannis să forțeze numirea unui premier care să îl ajute în menținerea unei influențe puternice în PNL prin crearea unui nou pol de putere în raport cu domnul Orban și în plus acest premier să fie dispus oricând să creeze o nouă criză guvernamentală, dacă va fi necesară.
Totuși dacă PSD și de această dată nu își vor proteja imaginea publică, este foarte posibil să regrete, deoarece AUR în special dar și USRPlus în secundar, vor beneficia politic de acest lucru, având muniție din plin pentru a acuza refacerea USL și se vor poziționa ca ,,luptători neînfricați” în lupta lor împotriva posibilelor înțelegeri subterane de sifonare a banilor din PNDL3 și pe viitor ai celor din PNRR, de către PNL aripa Câțu și PSD.
Personal apreciez că AUR este principalul beneficiar al crizei politice, iar dacă pe viitor vor genera un lider cu o figură carismatică și cu un mesaj mult mai articulat la nivel de mass media, este posibil să creeze o mare surpriză la viitoarele alegeri, dar și o foarte mare problemă, deoarece atitudinea antisistem este încurajată din ce în ce mai mult la nivelul societății românești.
Ca și concluzie se pare că președintele Orban a pus pe drum fără întoarcere derularea moțiunii de cenzură care acum sau un pic mai încolo înseamnă în mod cert decesul guvernului Câțu – tic, tac …..