Sprijinul în valoare de 26 trilioane de dolari și campania de vaccinare au alimentat speranța pentru o revenire mai rapidă decât se anticipa. Dar modul în care au foste afectate educația, locurile de muncă, nivelurile datoriilor și inegalitățile extinse între rase, sexe, generații, vor lăsați cicatrici adânci.

Cele mai multe în rândul statelor sărace. Scăderea PIB-ului în anul în 2020 a fost cea mai mare de la Marea Depresiune. Organizația Internațională a Muncii estimează că pandemia a costat echivalentul a 255 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă. Cercetătorii de la Centrul de Cercetare Pew spun că în 2020 clasa de mijloc s-a micșorat pentru prima dată din anii 1990.

Costurile vor scădea inegal. Un grafic cu 31 de valori în 162 de națiuni, conceput de Oxford Economics Ltd., a evidențiat Filipine, Peru, Columbia și Spania drept economiile cele mai vulnerabile la cicatricile pe termen lung. Australia, Japonia, Norvegia, Germania și Elveția au fost considerate cele puțin afectate.

„Revenirea la standardele pre-Covid va necesita timp”, a declarat Carmen Reinhart, economistul șef al Băncii Mondiale.

Fondul Monetar Internațional vede economiile avansate ca fiind mai puțin afectate de pandemie anul acesta. Dar țările cu venituri mici și piețele emergente vor suferi mai mult, o situație complet diferită față de 2009, când națiunile bogate au fost afectate mai puternic.

Având în vedere că PIB-ul SUA pentru anul viitor va fi chiar mai mare decât cel prevăzut înainte de Covid-19, propulsat de miliarde de dolari, proiecțiile FMI indică puține cicatrici lăsate în economia nr. 1 a lumii.

Banca Mondială a avertizat într-un raport din ianuarie despre „un deceniu de dezamăgiri de creștere globală”, cu excepția cazului în care se vor lua măsuri corecte. S-a estimat că producția globală va fi cu 5% mai mică până în 2025 decât tendința sa pre-pandemică și că rata de creștere a inflației va scădea sub 2% în următorul deceniu.

În China, unde pandemia a fost ținută sub control timp de aproape un an, cheltuielile cu amănuntul au întârziat recuperarea mai largă.

„Concentrându-ne pe PIB, cu motoarele SUA și China care funcționează, lumea este pregătită pentru o redresare triumfală în formă de V. Divergența dintre piețele avansate și emergente, între firmele de top și rivalele lor mai mici indică cicatrici adânci, care nu se vor vindeca prea curând”, susține Tom Orlik, economist-șef la BloombergEconomics.

Criza a accelerat utilizarea roboților atât în ​​producție, cât și în industria serviciilor, deoarece lucrătorii și clienții trebuie protejați împotriva răspândirii bolilor. Deși se speră că așa va avea loc o relansare a creșterii productivității, milioane de locuri de muncă vor fi amenințate.

Peste 100 de milioane de oameni din opt dintre cele mai mari economii ale lumii ar putea fi nevoiți să-și schimbe ocupația până în 2030, potrivit McKinsey & Co.

„Multe dintre job-uri au dispărut pentru totdeauna”, a declarat Eric Robertsen, de la Standard Chartered Plc. „Locurile de muncă cu salarii reduse în companii sau sectoare marginale au dispărut pe măsură ce companiile au dat faliment. Multe dintre companiile care s-au adaptat au făcut-o cu mai puțini lucrători”, a explicat el.

Chiar și acolo unde locurile de muncă nu s-au pierdut, tiparele de muncă s-au schimbat. Și rămâne de văzut ce impact vor avea aceste schimbări asupra pachetelor salariale.

Efectele pe termen lung vor fi, de asemenea, evidente în rândul capitalului uman, după ce pandemia a ținut copiii și studenții departe de sălile de clasă timp de un an.