indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie - referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau servicii. In aceasta categorie se incadreaza acorduri de genul distributiei exclusive (exclusivitate teritoriala, exclusivitate de marca, alocare exclusiva a consumatorilor), distributiei selective, cumpararii exclusive, vanzarii exclusive, francizei, vanzarii conditionate s.a. Experienta acumulata pana in prezent
indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie – referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau servicii. In aceasta categorie se incadreaza acorduri de genul distributiei exclusive (exclusivitate teritoriala, exclusivitate de marca, alocare exclusiva a consumatorilor), distributiei selective, cumpararii exclusive, vanzarii exclusive, francizei, vanzarii conditionate s.a. Experienta acumulata pana in prezent in aplicarea Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege a permis Consiliului Concurentei sa identifice cadrul general de abordare a intelegerilor verticale care sa asigure protectia, mentinerea si stimularea efectiva a concurentei. Art. 5 alin. (2) din lege reprezinta cadrul legal pentru o asemenea abordare a intelegerilor verticale, avand in vedere atat efectele anticoncurentiale cat si beneficiile economice ale acestora. S-a constatat deja ca anumite intelegeri verticale au efecte economice benefice pe pietele respective, asupra agentilor economici participanti si asupra consumatorilor finali. S-a observat, de asemenea, ca astfel de intelegeri verticale – convenite intre agenti economici cu putere mare de piata sau aplicabile unor piete cu caracteristici speciale – pot avea efecte anticoncurentiale grave. Astfel, beneficiul exceptarii trebuie limitat numai la intelegerile verticale pentru care se poate stabili cu certitudine ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Se porneste de la prezumtia ca, atunci cand furnizorul detine pe piata relevanta o cota care nu depaseste 30%, intelegerile verticale care nu contin anumite restrictii cu efecte anticoncurentiale grave pot avea ca efect ameliorarea productiei sau distributiei si conferirea pentru consumatori a unei parti echitabile din profitul care rezulta; in cazul intelegerilor verticale care contin obligatii de vanzare exclusiva, va fi luata in considerare cota de piata a cumparatorului in scopul determinarii efectului global al acestor intelegeri asupra pietei. Daca participantii la intelegere (furnizor sau cumparator, dupa caz) detin o cota de piata care depaseste pragul de 30%, nu exista temei sa se considere ca aceste intelegeri verticale antreneaza in general avantaje de natura sa compenseze efectele anticoncurentiale pe care aceste acorduri le produc asupra concurentei. In consecinta, intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) nu depaseste 30% vor beneficia de exceptare pe categorii in conformitate cu prevederile prezentului regulament, iar intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) depaseste 30% pot beneficia de exceptare individuala in conformitate cu prevederile Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale si ale Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii referitoare la notificarile prevazute in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 privind practicile anticoncurentiale. CAPITOLUL I – Prevederi generale Art. 1. – Prezentul regulament se aplica fara sa aduca atingere aplicarii articolului 6 din lege, in ceea ce priveste intelegerile verticale. Art. 2. – In sensul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza: a) „agenti economici concurenti” sunt furnizori actuali sau potentiali pe aceeasi piata a produsului care cuprinde produse sau servicii pe care cumparatorul le considera interschimbabile sau substituibile cu produsele sau serviciile care fac obiectul intelegerii din punct de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora; b) „obligatia de non-concurenta” reprezinta orice obligatie directa sau indirecta care interzice cumparatorului sa produca, sa cumpere, sa vanda sau sa revanda produse sau servicii furnizate sau prestate de agenti economici concurenti, considerate substituibile sau interschimbabile cu produsele sau serviciile care fac obiectul intelegerii, sau orice obligatie directa sau indirecta care impune cumparatorului sa achizitioneze de la furnizor sau de la un alt agent economic desemnat de catre furnizor mai mult de 80% din achizitiile sale totale – insumand atat produse sau servicii prevazute in contract cat si produse sau servicii interschimbabile sau substituibile prezente pe piata relevanta – calculate pe baza valorii achizitiilor efectuate in cursul anului precedent; c) „obligatia de vanzare exclusiva” reprezinta orice obligatie directa sau indirecta care impune furnizorului sa vanda produsele sau serviciile care fac obiectul intelegerii unui singur cumparator din cadrul unui teritoriu delimitat, in vederea revanzarii sau a unei utilizari specifice; d) „sistem de distributie selectiva” este acel sistem de distributie in care furnizorul decide sa vanda produsele sau serviciile prevazute in acord, direct sau indirect, numai distribuitorilor selectionati pe baza unor criterii prestabilite, si in care acesti distribuitori se angajeaza sa nu vanda aceste produse sau servicii altor distribuitori, neautorizati; e) „drepturile de proprietate intelectuala” includ drepturile de proprietate industriala, drepturile de autor si drepturile conexe; f) „know how”-ul reprezinta un ansamblu secret, substantial si identificat de informatii practice nebrevetate, rezultat al experientei furnizorului si testate de acesta; in acest context, „secret” semnifica faptul ca know-how-ul, in ansamblul acestuia sau intr-o anume configuratie sau asamblare a componentelor sale, nu este in general cunoscut sau accesibil cu usurinta; „substantial” inseamna ca know-how-ul trebuie sa includa informatii indispensabile pentru cumparator in scopul utilizarii, vanzarii sau revanzarii produselor sau serviciilor prevazute in acord; „identificat” reprezinta faptul ca know-how-ul trebuie sa fie descris intr-o maniera suficient de completa care sa permita sa se verifice daca indeplineste conditiile de confidentialitate si substantialitate; g) „cumparator” inseamna un agent economic care, in virtutea unei intelegeri care cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege cumpara pe cont propriu produse sau servicii in vederea revanzarii lor, ca atare sau modificate; h) „intelegere de agent” reprezinta cazul in care o persoana fizica sau juridica (agent/reprezentant) este investita cu puterea de a negocia si/sau de a incheia contracte pe contul altei persoane (comitent/reprezentat), in numele propriu al agentului sau in numele comitentului, in scopul: – cumpararii de produse sau servicii de catre comitent sau – vanzarii de produse sau servicii furnizate de comitent. i) „retele paralele de intelegeri verticale” sunt retele de intelegeri verticale care contin restrictionari avand efecte similare pe piata. CAPITOLUL II – Intelegeri verticale care nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege Art. 3. – (1) Conform art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 5 din lege nu sunt aplicabile agentilor economici sau asociatilor de agenti economici a caror cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent convenirii intelegerii verticale nu depaseste plafonul stabilit anual de catre Consiliul Concurentei si cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea verticala nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate. In ceea ce priveste restrictionarile inacceptabile prevazute la art. 8 alin. (2) din lege, prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt aplicabile si sub pragurile stabilite prin art. 8 alin. (1) din lege. (2) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup, asa cum este acesta definit in „Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica”.
(3) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor de agent propriu-zise, asa cum sunt acestea detaliate in „Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale”.
CAPITOLUL III – Conditiile de exceptare pe categorii
Art. 4. – (1) In conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege si in conditiile prevederilor prezentului regulament, acordurile sau practicile concertate convenite intre doi sau mai multi agenti economici – fiecare operand, in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie – referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau servicii (denumite in continuare „intelegeri verticale”) sunt exceptate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Prezenta exceptare se aplica in masura in care aceste intelegeri contin restrictii de concurenta care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege (denumite in continuare „restrictionari verticale”).
(2) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica intelegerilor verticale incheiate intre o asociatie de agenti economici si membrii sai, sau intre o astfel de asociatie si furnizorii sai, doar in cazul in care toti membrii asociatiei sunt comercianti en-detail de produse si sub rezerva ca nici unul dintre acestia, impreuna cu grupul de agenti economici din care face parte, sa nu realizeze o cifra de afaceri totala anuala mai mare de 50 miliarde lei; intelegerile verticale incheiate de catre aceste asociatii sunt acoperite de prezentul regulament, fara a fi prejudiciata aplicarea art. 5 alin. (1) din lege intelegerilor orizontale incheiate de membrii asociatiei si deciziilor adoptate de asociatie.
(3) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica intelegerilor verticale care contin dispozitii cu privire la acordarea drepturilor de proprietate intelectuala catre cumparator sau a dreptului de utilizare a acestora de catre cumparator cu conditia ca aceste prevederi sa nu constituie obiectul principal al acelor intelegeri si sa fie legate in mod direct de utilizarea, vanzarea sau revanzarea de produse sau servicii de catre cumparator sau de catre clientii sai. Exceptarea se aplica respectivelor prevederi sub rezerva ca, in legatura cu produsele sau serviciile prevazute in acord, ele sa nu comporte restrictionari ale concurentei avand obiect sau efect similar cu cele ale restrictionarilor verticale neexceptate in baza prezentului regulament.
(4) Exceptarea prevazuta la alin. (1) nu se aplica intelegerilor verticale convenite intre agenti economici concurenti; totusi, exceptarea se aplica in cazul in care agentii economici concurenti convin asupra unei intelegeri verticale nereciproce si indeplinesc una din conditiile urmatoare:
a) cifra de afaceri anuala totala a cumparatorului nu depaseste 100 miliarde lei,
b) furnizorul este un producator si un distribuitor de bunuri in timp ce cumparatorul este un distribuitor care nu fabrica produse concurand produsele care fac obiectul acordului,
c) furnizorul este un prestator de servicii prezent pe mai multe niveluri de comercializare, in timp ce cumparatorul nu furnizeaza servicii concurente la nivelul la care cumpara serviciile prevazute in acord.
(5) Prezentul regulament nu se aplica intelegerilor verticale care fac obiectul unei alte exceptari pe categorii.
Art. 5. – Exceptarea prevazuta la art. 4 nu se aplica intelegerilor verticale care, direct sau indirect, separat sau impreuna cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect:
a) restrangerea libertatii cumparatorului de a-si determina pretul de vanzare, fara a exclude posibilitatea furnizorului de a recomanda un pret de vanzare, cu conditia ca acest pret sa nu reprezinte un pret fix sau minim de vanzare la care s-ar ajunge ca urmare a presiunilor exercitate sau a stimulentelor oferite de oricare dintre parti;
b) restrictionarea teritoriului in care, sau a clientelei careia cumparatorul poate sa vanda produsele sau serviciile care fac obiectul acordului, cu urmatoarele exceptii:
– restrictionarea vanzarilor active intr-un teritoriu exclusiv sau catre un grup exclusiv de clienti, rezervate furnizorului sau alocate de catre acesta altui cumparator, cand o astfel de restrictionare nu limiteaza vanzarile facute de clientii cumparatorului;
– restrictionarea vanzarilor catre consumatorii finali de catre un cumparator care opereaza la nivelul comercializarii en-gros;
– restrictionarea vanzarilor catre distribuitori neautorizati de catre membrii sistemului de distributie selectiva;
– restrictionarea libertatii cumparatorului de a vinde partile componente, livrate acestuia de catre furnizor in vederea utilizarii lor in procese de fabricatie, unor clienti care ar putea utiliza aceste componente pentru fabricarea unor produse similare cu cele fabricate de catre furnizor;
c) restrictionarea vanzarilor active sau a vanzarilor pasive catre consumatorii finali, ale membrilor unui sistem de distributie selectiva care opereaza la nivelul comercializarii en-detail, fara a afecta posibilitatea de a interzice unui membru al sistemului sa opereze in afara spatiilor de comercializare autorizate;
d) restrictionarea livrarilor incrucisate intre distribuitorii din cadrul unui sistem de distributie selectiva, inclusiv intre distribuitorii care opereaza la niveluri diferite de comercializare;
e) restrictionarea convenita intre un furnizor de parti componente si un cumparator care le utilizeaza in procese de fabricatie, care limiteaza libertatea furnizorului de a vinde partile componente ca piese de schimb catre consumatori finali, prestatori de reparatii sau alte servicii, neabilitati de catre cumparator pentru prestarea acestor servicii conexe.
Art. 6. – Exceptarea prevazuta la art. 4 nu se aplica nici uneia din urmatoarele obligatii convenite prin intelegeri verticale:
a) orice obligatie directa sau indirecta de non-concurenta, a carei durata este nedeterminata sau depaseste cinci ani; o obligatie de non-concurenta care poate fi reinnoita tacit dupa o perioada de cinci ani va fi considerata ca fiind asumata pentru o durata nedeterminata; totusi, aceasta limitare a duratei la cinci ani nu se aplica atunci cand produsele sau serviciile care fac obiectul acordului sunt vandute de catre cumparator in cadrul spatiilor detinute de furnizor sau inchiriate de acesta de la terte parti care nu fac parte din grupul cumparatorului, cu conditia ca durata obligatiei de non-concurenta sa nu depaseasca perioada folosirii spatiilor de catre cumparator;
b) orice obligatie directa sau indirecta care determina cumparatorul, ca dupa expirarea intelegerii, sa nu fabrice, cumpere, vanda sau revanda produse sau servicii, cu exceptia cazului in care aceasta obligatie:
– priveste produse sau servicii care sunt in concurenta cu cele care fac obiectul intelegerii,
– este limitata la spatiile in care cumparatorul a operat pe parcursul intelegerii,
– este indispensabila pentru protejarea know-how-ului transferat de catre furnizor cumparatorului, cu conditia ca durata unei asemenea obligatii de non-concurenta sa nu depaseasca un an de la expirarea intelegerii; aceasta obligatie cu referire la termenul de un an nu trebuie sa aduca atingere posibilitatii de a interzice utilizarea si dezvaluirea know-how-ului care nu a devenit public, pentru o durata nedeterminata;
c) orice obligatie directa sau indirecta care determina membrii unui sistem de distributie selectiva sa nu vanda produsele anumitor furnizori concurenti.
Art. 7. – (1) Sub rezerva prevederilor alin. (2) al prezentului articol, exceptarea prevazuta la art. 4 se aplica in conditiile in care cota de piata detinuta de furnizor nu depaseste 30% din piata relevanta in care vinde produsele sau serviciile.
(2) In cazul intelegerilor verticale care contin obligatii de vanzare exclusiva, exceptarea prevazuta la art. 4 se aplica in conditiile in care cota de piata detinuta de cumparator nu depaseste 30% din piata relevanta in care cumpara produsele sau serviciile.
CAPITOLUL IV – Posibilitatea retragerii beneficiului exceptarii pe categorii
Art. 8. – Atunci cand retele paralele de restrictionari verticale similare acopera mai mult de 50% din piata relevanta, chiar daca fiecare intelegere verticala care comporta restrictii specifice privind aceasta piata relevanta indeplineste conditiile de exceptare prin incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1) din prezentul regulament, Consiliul Concurentei poate decide retragerea beneficiului exceptarii stabilit prin prezentul regulament si tratarea acestora in contextul exceptarii individuale.
Art. 9. – In cazul in care se constata ca o intelegere verticala careia i se aplica prezentul regulament are totusi efecte incompatibile cu conditiile prevazute de art. 5 alin. (2), sau daca agentii economici sau asociatiile de agenti economici care invoca beneficiul exceptarii stabilit prin prezentul Regulament nu pot face dovada indeplinirii conditiilor prevazute la Capitolul III, Consiliul Concurentei poate decide retragerea beneficiului exceptarii stabilit prin prezentul regulament si tratarea respectivei intelegeri verticale in contextul exceptarii individuale.
CAPITOLUL V – Aspecte cu privire la calculul cifrei de afaceri si al cotei de piata
Art. 10. – (1) Cota de piata prevazuta la art. 7 alin. (1) din prezentul regulament, se calculeaza, dupa caz, pe baza valorii sau volumului vanzarilor pe piata a produselor sau serviciilor care fac obiectul intelegerii, cat si a altor produse sau servicii vandute de catre furnizor pe care cumparatorul le considera ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, a pretului si a destinatiei acestora, in scopul aplicarii art. 7 alin. (2) din prezentul regulament, pentru calcularea cotei de piata sunt utilizate, dupa caz, valoarea sau volumul cumpararilor pe piata.
(2) In scopul aplicarii pragului prevazut la art. 7, se aplica urmatoarele reguli:
a) cota de piata se calculeaza pe baza datelor referitoare la anul calendaristic anterior convenirii acordului;
b) cota de piata include orice produse si servicii furnizate distribuitorilor integrati, in scopul vanzarii;
c) in cazul in care cota de piata este mai mare de 30%, dar nu depaseste 35%, exceptarea pe categorii continua sa se aplice timp de doi ani calendaristici consecutivi care urmeaza anului in care pragul a depasit 30%;
d) in cazul in care cota de piata depaseste 35%, exceptarea pe categorii continua sa se aplice timp de un an calendaristic consecutiv anului in care cota de 35% a fost depasita;
e) beneficiile prevazute la literele c) si d) nu se pot combina astfel incat sa se depaseasca o perioada de doi ani calendaristici.
(3) In analiza pe care agentii economici o vor face pentru stabilirea cotei de piata in vederea compararii cu pragul prevazut la art. 7 al prezentului regulament se vor aplica si „Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata”.
Art. 11. – (1) In scopul calcularii cifrei de afaceri totale anuale in sensul art. 4 alin. (2) si (4) lit. a) din prezentul regulament, se vor aplica prevederile continute in „Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica”.
(2) Exceptarea pe categorii ramane aplicabila daca, timp de doi ani financiari consecutivi, plafonul cifrei de afaceri anuale totale nu este depasit cu mai mult de 10%.
CAPITOLUL VI – Procedura de stabilire a exceptarii pe categorii
Art. 12. – In baza prevederilor art. 5 alin. (5) din lege, intelegerile verticale care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) si indeplinesc conditiile prevazute la Capitolul III sunt considerate legale, fara obligatia notificarii sau obtinerii unei decizii din partea Consiliului Concurentei. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici care invoca beneficiul exceptarii stabilit prin prezentul Regulament sunt tinuti sa faca dovada indeplinirii conditiilor prevazute la Capitolul III.
Art. 13. – In vederea stabilirii aplicabilitatii prevederilor prezentului Regulament, prezumtia de legalitate se va baza pe analiza pe care agentii economici participanti la o intelegere verticala o vor face in conformitate cu „Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale”, atat in ceea ce priveste incidenta cu prevederile art. 5 alin. (1), cat si in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor prevazute la Capitolul III.
CAPITOLUL VII – Exceptari individuale
Art. 14. – Urmatoarele intelegeri verticale care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege vor fi tratate de catre Consiliul Concurentei drept cazuri individuale, urmarindu-se indeplinirea conditiilor de la art. 5 alin. (2) din lege si a procedurilor prevazute in cazul dispensei in „Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale” si ale „Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii referitoare la notificarile prevazute in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 privind practicile anticoncurentiale”:
– intelegerile in care furnizorul, respectiv cumparatorul, are o cota de piata care depaseste pragul de 30% prevazut la art. 7 sau
– intelegerile in care cifra de afaceri totala a agentilor economici implicati depaseste pragurile valorice prevazute la art. 4 alin. (2) si (4) lit. a), cu indeplinirea prevederilor art. 11 sau
– intelegerile care nu beneficiaza de incadrarea in categoria exceptata prin prezentul regulament, in conformitate cu prevederile art. 8 si 9.
CAPITOLUL VIII Dispozitii comune si finale
Art. 15. – (1) In aplicarea prezentului regulament, referirea la „agent economic”, „furnizor” si „cumparator” include si agentii economici care fac parte din grupul fiecaruia din acestia.
(2) Agentii economici care fac parte dintr-un grup sunt definiti in „Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica”.
Art. 16. – Plafoanele valorice, stabilite conform dispozitiilor art. 4 alin. (2) si alin. (4) prin raportare la cifra de afaceri, vor fi actualizate periodic prin ordin al Presedintelui Consiliului Concurentei, tinandu-se seama de evolutia indicelui general al preturilor si tarifelor.
Art. 17. – Exceptarile acordate inainte de intrarea in vigoare a prezentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurentei raman valabile pana la expirarea perioadei de exceptare, respectiv, a valabilitatii deciziei.
Art. 18. – (1) Prezentul regulament intra in vigoare la data publicarii acestuia in Monitorul Oficial al Romaniei.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale, pus in aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Concurentei nr. 103/2002, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 bis din 9 august 2002.
ANEXA Nr. 2
REGULAMENT
privind exceptarea acordurilor de specializare de la interdictia
prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996
In temeiul art. 28 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,
Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament:
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Obiectul si domeniul de aplicare al regulamentului
(1) In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea Concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege, beneficiul exceptarii unor categorii de intelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (i) se stabileste prin regulament al Consiliului Concurentei, in conditiile art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
(2) Prezentul regulament, inscris in logica unei abordari economice, urmareste sa satisfaca doua exigente: sa asigure protectia eficienta a concurentei si sa ofere agentilor economici o siguranta juridica adecvata. Aceste obiective trebuie sa fie indeplinite tinand cont de necesitatea de a simplifica, pe cat posibil, supravegherea administrativa si cadrul legislativ. Se porneste de la prezumtia ca sub un anumit nivel al cotei de piata, efectele pozitive ale acordurilor de specializare compenseaza eventualele lor efecte negative asupra concurentei, putand fi exceptate, conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege.
(3) Acordurile de specializare, astfel cum sunt definite in prezentul regulament, genereaza in mod normal avantaje economice sub forma economiilor de scara si de scop, a unor tehnologii de productie imbunatatite, asigurand utilizatorului o parte echitabila a profitului rezultat, atunci cand cota de piata detinuta de agentii economici in cauza nu depaseste 20%.
(4) Prezentul regulament nu excepteaza acordurile ce contin restrictionari care nu sunt absolut necesare pentru obtinerea avantajelor economice scontate. Anumite restrictionari grave ale concurentei, cum ar fi fixarea preturilor, limitarea productiei sau a distributiei si impartirea pietei sau a clientilor sunt excluse de la beneficiul exceptarii pe categorii, prevazut prin prezentul regulament, oricare ar fi cota de piata a agentilor economici in cauza.
(5) Intrucat acordurile de specializare unilaterala incheiate intre agenti economici neconcurenti pot beneficia de exceptarea pe categorii prevazuta prin „Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale”, aplicarea prezentului regulament se limiteaza, in privinta acordurilor de specializare unilaterala, la acordurile incheiate intre concurenti.
(6) Pentru a avea certitudinea ca avantajele specializarii se concretizeaza fara ca vreuna din parti sa abandoneze piata din aval la nivelul productiei, acordurile de specializare unilaterala sau reciproca nu intra sub incidenta prezentului regulament decat in cazul in care prevad obligatii de vanzare si/sau de cumparare.
Aceste angajamente pot fi exclusive, fara ca aceasta conditie sa fie obligatorie.
(7) Sunt incluse, de asemenea, in domeniul de aplicare a prezentului regulament toate tipurile de acorduri incheiate intre agenti economici care au convenit specializarea in productie sau in prestarea de servicii. Exceptarea pe categorii se aplica, de asemenea, clauzelor din acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate si necesare pentru implementarea acordurilor, precum si anumitor aranjamente conexe, in materie de cumparare si comercializare.
(8) In cazul acordurilor de specializare incheiate intre agentii economici a caror cota de piata cumulata depaseste pragul de 20% nu exista certitudinea ca indeplinesc conditiile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din lege si ca urmare, Consiliul Concurentei va evalua individual aceste acorduri, in conformitate cu „Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale” si cu „Regulamentul privind forma, continutul si alte detalii referitoare la notificarile prevazute in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 privind practicile anticoncurentiale”, prin luarea in considerare a mai multor factori, intre care structura pietei relevante fiind cel mai important.
(9) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile acordurilor de specializare incheiate intre agenti economici membri ai aceluiasi grup, asa cum este definita notiunea de „grup” in „Instructiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 si in cazurile de concentrare economica”.
(10) In cazurile particulare in care acordurile care intra sub incidenta prezentului regulament au totusi efecte incompatibile cu prevederile art. 5 alin. (2) din lege, Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii pe categorii.
(11) Prezentul regulament se aplica fara sa aduca atingere aplicarii art. 6 din lege.
Art. 2. – Principiile exceptarii
(1) Beneficiul exceptarii pe categorii va fi limitat la acordurile pentru care se poate admite cu suficienta certitudine ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
(2) Acordurile de specializare in domeniul productiei duc, in general, la ameliorarea productiei sau distributiei produselor, dat fiind ca agentii economici in cauza pot sa-si concentreze activitatile in directia fabricarii anumitor produse, lucrand astfel mai eficient si oferind aceste produse la preturi mai avantajoase.
Se poate considera, ca si acordurile de specializare in domeniul prestarii de servicii genereaza, in mod normal, astfel de imbunatatiri. In conditiile unei concurente efective, utilizatorii primesc o parte echitabila din profitul obtinut, prin preturi reale mai mici.
(3) Aceste avantaje decurg din acordurile in baza carora unul din participanti renunta in favoarea altuia la fabricarea anumitor produse sau furnizarea anumitor servicii (specializare unilaterala), din acordurile in care fiecare dintre participanti renunta in favoarea unui alt participant la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare reciproca) si din acordurile potrivit carora participantii se angajeaza sa produca impreuna anumite produse sau sa furnizeze impreuna anumite servicii (productie in comun).
(4) Pragul cotei de piata, excluderea unor acorduri de la beneficiul exceptarii prevazut prin prezentul regulament, precum si conditiile carora se subordoneaza exceptarile garanteaza, in general, ca acordurile carora li se aplica exceptarea pe categorii nu dau posibilitatea partilor sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor in cauza.
CAPITOLUL II
Conditii de exceptare
Art. 3. – Obiectul exceptarii
(1) Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege si ale prezentului regulament, interdictiile prevazute la art. 5 alin. (1) din lege nu se aplica urmatoarelor acorduri care sunt incheiate intre doi sau mai multi agenti economici (denumiti in continuare parti) si care stipuleaza conditiile in care acestia se specializeaza in fabricarea produselor (denumite in continuare acorduri de specializare):
a) acordurile de specializare unilaterala, prin care una dintre parti accepta sa inceteze sau sa se abtina de la a fabrica anumite produse si se angajeaza sa le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urma angajandu-se sa fabrice si sa furnizeze aceste produse;
b) acordurile de specializare reciproca, prin care doua sau mai multe parti se angajeaza, pe baza de reciprocitate, sa inceteze sau sa se abtina de la fabricarea anumitor produse, care nu sunt aceleasi, si sa le cumpere de la alte parti, care se angajeaza sa le furnizeze;
c) acordurile de productie in comun, prin care doua sau mai multe parti accepta sa fabrice anumite produse in comun.
Aceasta exceptare se aplica in masura in care astfel de acorduri de specializare contin restrictionari ale concurentei care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.
(2) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica si clauzelor prevazute in acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate de acestea si sunt necesare pentru implementarea lor, cum ar fi clauzele privind cesiunea sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuala. Exceptarea nu se aplica, totusi, clauzelor care au acelasi obiect cu restrictionarile concurentei prevazute la art. 7 alin. (1).
Art. 4. – Definitii
In sensul prezentului regulament, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) acord – o intelegere, o decizie a unei asociatii de agenti economici sau o practica concertata;
b) agenti economici participanti – agentii economici parti la acord si agenti