Am remarcat-o pe doamna Obreja la procesele de la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar am vorbit cu ea abia miercuri, la primul termen de judecată pentru soluționarea cererii de suspendare a executării pedepsei. Chiar dacă nu cred că mai este om care să nu știe despre drama lui Rudel Obreja, cutumele jurnalistice mă obligă să fac un scurt rezumat, înainte de a reda discuția mea cu Antonia Obreja, care nu a fost neapărat un interviu, dar pentru care am primit acordul de a o reda public.
Rudel Obreja, fost campion al României la box, a reprezentat țara noastră la competițiile internaționale și a ajuns președinte al Federației Române de Box. În anul 2011, pe când Lucian Bute era pe val la nivel mondial și toți românii și-ar fi dorit să-l vadă pe campionul mondial la profesioniști boxând în România, Rudel Obreja s-a implicat alături de alte entități să organizeze un meci al campionului și în țara noastră. Evenimentul s-a numit “Gala Bute”. La fel s-a numit și dosarul penal care a urmat, “Gala Bute”. Procurorii DNA i-au acuzat pe organizatori de fel de fel de fapte penale. Rudel Obreja a fost reținut, arestat, condamnat, eliberat și iar încarcerat, de la începutul dosarului și până în ziua de azi. După ce a epuizat toate căile de atac, pe 7 aprilie anul acesta, Rudel Obreja a fost dus la închisoare ca să ispășească pedeapsa de 5 ani, care a rămas definitivă.
Când a început să se simtă rău Rudele Obreja?
În închisoare, Rudel Obreja a început să se simtă rău. Consultul superficial care i s-a făcut în închisoare a dus la un diagnostic de scolioză. A fost tratat în închisoare cu pastile de stomac, digestie și anti-inflamatoare. Într-un târziu, după trei săptămâni de chinuri, Rudel Obreja a ajuns într-un spital public unde a fost diagnosticat cu cancer pancreatic și metastaze multiple. Speranța de viață, conform medicilor, ar fi de câteva luni, fără tratament de specialitate. A urmat o solicitare de suspendare a executării pedepsei pe care Rudel Obreja a făcut-o la Tribunalul Ilfov. A urmat și o expertiză medico-legală la INML.
În final, vineri dimineață, INML a confirmat pentru instanță diagnosticul și a recomandat eliberarea temporară a condamnatului pentru a se trata. În termeni oficiali se numește suspendarea executării pedepsei. Procurorul DNA a susținut și el admiterea cererii, adică suspendarea pedepsei pentru Rudel Obreja, așa că decizia instanței a fost previzibilă. Rudel Obreja a fost eliberat din închisoare pentru a se trata de cumplita boala. Decizia instanței ar putea fi contestată în termen de 3 zile, dar dacă și parchetul a fost de acord cu cererea apărării, eliberarea lui Rudel Obreja rămâne o simplă formalitate la începutul săptămânii, poate chiar luni. Suspendarea executării este pentru un termen de 3 luni, urmând să se prelungească în funcție de evoluția bolii.
Am relatat într-un articol anterior despre cum a decurs ședința de judecată. Am relatat inclusiv despre cum s-a desfășurat conferința de presă a avocatei lui Rudel Obreja. Mi-a rămas să vă redau acum discuția pe care am avut-o cu Antonia Obreja, soția lui Rudel. Trebuie menționat că mini-interviul l-am realizat la cald, în curtea Tribunalului Ifov, înainte de a se publica decizia instanței prin care lui Rudel Obreja i s-a acceptat suspendarea executării pedepsei. Stăteam cu toții în curtea Tribunalului Ilfov și așteptam pronunțarea. Antonia Obreja a refuzat să dea declarații pentru televiziuni. A stat și a așteptat să-și termine declarația avocata lui Rudel Obreja. I-am cerut acceptul să schimbăm câteva vorbe, pentru EVZ. A fost de acord, așa că am schimbat câteva impresii despre situația soțului său și despre cum a decurs ședința de judecată de azi. Ba chiar a fost de acord să îi fac și câteva poze și m-a certat pentru că data trecută am fotografiat-o pe furiș.
Antonia Obreja, despre starea de sănătate a soțului ei
Antonia Obreja mi-a făcut rezumatul situației soțului ei și prin ce a trecut de la momentul în care Rudel, sau Rudi, cum îi spun apropiații, a început să se simtă rău și până a aflat că este bolnav de cancer. “Atâta timp cât Rudel Obreja, la Rahova și la Jilava a fost prezent la cabinetul medical, în mai puțin de o lună, de cel puțin 9 ori și i se administra Triferment și Colebil, înseamnă că era o problemă. A venit a doua oară la cabinetul medical, asta înseamnă că acest tratament nu a dat rezultat, înseamnă că este problemă. Rudi nu era un om care să se plângă, nu era ipohondru, a mai executat și în 2014 și în 2015 și în 2018 și nu s-a prezentat niciodată la cabinet, neavând o problemă. E clar că dacă s-a prezentat avea realmente o problemă.
Dincolo de acest lucru, orice om fără studii medicale, când observă că cineva scade în greutate brusc își pune o întrebare. Rudel Obreja este un sportiv masiv, Rudel Obreja acum a slăbit 20 de kilograme. Oricine, oricare dintre noi, dacă am slăbi 20 de kilograme ar fi un impact vizual șocant și un semnal de alarmă. Și nu suntem medici, corect?! Numai slăbirea în greutate ar fi trebuit să-i pună probleme acestui medic din sistemul penitenciar. Am înțeles, nu vreau să acuz, că orice medic căruia i se spune că durerile abdominale radiază spre spate ar fi trebuit să-și pună problema că există o situație la pancreas. Pentru că este un organ ascuns care radiază în spate durerea”, povestește Antonia Obreja despre cum a început calvarul soțului său.
Despre faptul că s-au pierdut 3 luni din cauza tergiversărilor celor de la ANP, Antonia Obreja a răspuns: “Până acum am simțit o respingere din partea organelor statului, a penitenciarului. Au spus că trebuie să păstreze procedura legală, că ei nu sunt în măsură să ia decizii, sunt doar custodele deținutului. Am înțeles. Eu nu am acuzat niciodată decât faptul că medicul a tergiversat trimiterea lui la un spital pentru consult de specialitate. Înțeleg că nu este un medic specialist în penitenciar, dar era la decizia și puterea lui să-l trimită la spital. Pentru orice om, nu este vorba doar de Rudel Obreja, din păcate pentru mine astăzi este Rudel Obreja. Mâine, să știți că putem fi oricare dintre noi și să nu uităm că în Jilava mai sunt 1400 de oameni…Vă mulțumim pentru sprijin, pentru că până la urmă presa a fost de un real ajutor în aceste momente în care, dacă ați observat, am dat dovadă de multă discreție, s-a aflat public foarte târziu despre situația lui, tocmai pentru că am mers pe toate căile legale, nu am vrut să atragem atenția, dar a fost un moment în care efectiv în care nu se mai putea.”
Am vrut să aflu ce crede că ar conta în decizia instanței de la Tribunalul Ilfov, în condițiile în care altor deținuți bolnavi nu le-a fost acceptată suspendarea pedepsei ca să se trateze în libertate.
În primul rând, ce trebuie să înțeleagă lumea, că orice om, nu doar Rudel Obreja, este condamnat la închisoare pentru o anumită infracțiune, nu la moarte. În 8 ani de zile soțul meu s-a prezentat la fiecare termen. A lipsit doar la acest termen și la termenul anterior pentru că situația a lui medicală nu-i permite , dar în acești 8 ani, atitudinea lui procesuală a fost impecabilă. Nu a lipsit nici măcar o dată la vreun termen. Mai mult, contează și atitudinea lui de după condamnare. Întotdeauna s-a predat, nu a fost urmărit general niciodată, s-a dus singur și și-a ispășit pedeapsa. Nu a fost de acord și nu suntem de acord cu deciziile pe care le-a primit, dar ne-am supus lor. Până la urmă toți ne supunem justiției. Ne-m fi dorit ca justiția să fie altfel, nu vreau să comentez, nu acum este cazul…
El a fost condamnat la 5 ani de închisoare, nu la moarte. Și dincolo de acest aspect, din 5 ani dați de instanță, 2 ani au fost deja executați. Fără să scădem munca pe care a prestat-o în închisoare și toate beneficiile pe care ar trebui să le primească…
Până la urmă, nici judecătorul și nici procurorul și nici avocații, fiind din domeniul justiției, nu au pregătire medicală. Deci liberarea lui se bazează strict pe decizia și pe interpretarea diagnosticului de către medici. De aceea și procedura impune un raport IML”, a răspuns Antonia Obreja
Am întrebat-o pe Antonia ce va face când soțul ei va fi eliberat din închisoare. Am vrut să știu dacă îl vor lua acasă, mai ales pentru că în mediul virtual s-a spus că vor părăsi țara. “Nu o să-l luăm acasă imediat pentru că este sub tratament. Important este să-i ia gardianul de la ușă. Să am acces zilnic la el, ca la un pacient, nu ca la un deținut. Am avut voie să merg la el de 5 ori ori pe lună. Suportul familiei, mai ales în acest tratament, este foarte important. Chiar ieri am vorbit cu doamna doctor oncolog care asta a spus, pentru toți pacienții care suferă de această boală, suportul familiei este colosal”, mi-a răspuns Antonia Obreja.
În legătură cu termenul de numai 3 luni pentru care instanța a decis suspendarea pedepsei lui Rudel Obreja, soția sa mi-a spus: “Așa este procedural pentru că acest termen se va prelungi la instanță. Se dă acest termen de 3 luni, după care se prelungește în funcție de afecțiunea fiecăruia. Să știți că procedural este pentru toată lumea așa. Din păcate legea nu prevede diagnosticul cancer sau un diagnostic mai ușor. Atunci se ia din aproape în aproape. După 3 luni se face o evaluare și dacă e cazul se dă un nou termen de întrerupere. Important este ca acum soțul meu să ajungă într-un spațiu sigur și de sprijin al nostru total, ca să aibă parte de tot actul medical cu adevărat.”
Despre comunicatul de presă trimis de Ministerul Justiției menit să scuze bâlbâiala celor de la ANP și în care se arată că deținutul Rudel Obreja nu a prezentat vreo fișă medicală din care să reiasă că acesta este bolnav, Antonia Obreja mi-a mărturisit: “Nimeni nu poate să spună când s-a declanșat boala, nici măcar medicii de la Floreasca sau medicul oncolog de la Fundeni.. Din păcate, afecțiunea aceasta de cancer de pancreas se descoperă foarte târziu. Asta o spun toți doctorii. Îți dă simptome când este o situație foarte gravă din păcate. Deci nu este un cancer pe care poți să-l simți sau ai simptome anterior. Soțul meu a făcut sport în fiecare zi, alerga 10 kilometri zilnic, își făcea antrenamentul de box care era foarte solicitant, până inclusiv pe 7 aprilie, ziua condamnării. El fost dimineață la sport, deci îmi este greu să cred că un om care ar fi avut vreo afecțiune sau vreo durere să fi făcut sport la nivelul acesta intensiv.
Pe de altă parte, vă spun că de când îl cunosc eu pe soțul meu, suntem de 15 ani împreună, nu a avut niciodată probleme de sănătate, este foarte activ, nu a ajuns în spitale, nu ia medicamente. Drept dovadă a executat închisoare și în 2018 și nu s-a prezentat niciodată la cabinetul medical în 6 luni. Absolut toată lumea spune că stresul este o cauză foarte foarte mare pentru declanșarea cancerului.
A trecut prin toate aceste situații, cu procesul…Vă dați seama, nici măcar medicii care au studii nu pot să spună concret când s-a declanșat boala, așa încât categoric toți spun că stresul este una dintre cele mai mari cauze pentru orice afecțiune, nu doar pentru această afecțiune a lui”
Am mai întrebat-o dacă îi va duce pe copii la spital să își vadă tatăl. Cei doi copii sunt la bunici la Baia Mare de când s-a aflat despre diagnosticul de cancer al tatălui lor. Mi-a spus acest amănunt miercuri, când ne-am văzut la primul termen. “Deocamdată să vedem, pentru că acest tratament cu citostatice este foarte agresiv și dă anumite stări și senzații. Dar copiii au fost inclusiv la vizita lui la Spitalul Floreasca până să aflăm acest diagnostic. Impactul a fost șocant pentru ei văzându-și tatăl foarte slăbit și stând pe pat, fiind un om energic înainte și ocupându-se de ei. Mergea în fiecare zi la sport cu ei.
Copiii îi creștem împreună non stop, fără ajutor. Pentru ei a fost impactant ce s-a întâmplat în ultimul timp cu Rudi și, vă dați seama, vom analiza împreună, eu cu soțul meu, dacă acest lucru se va impune, să-i aduc pe copii acum la spital.. Dacă vom considera că va fi un impact vizual șocant pentru ei, vom alege să îl vadă mai târziu. Dar va avea telefon și vor putea vorbi, sunt aplicații video prin care își pot vedea tatăl măcar la față și atunci lucrurile vor sta altfel”
Am vrut să o întreb cum vor sărbători momentul eliberării dacă va rămâne definitivă decizia de suspendare a pedepsei, dar mi-am dat seama că este o întrebare nepotrivită în situația de față. Așa că am întrebat-o cum va fi momentul reîntregirii familiei. “Îmi doresc să petrec cât mai mult timp cu el împreună. Deci bucuria va fi de a sta împreună și de a putea să continuăm această bătălie. Pentru că va urma o bătălie grea cu această boală și trebuie să fim împreună necondiționat. Așa cum și eu și toată familia a fost alături de el de la începutul acestei situații penale de acum 8 ani.
Pe 6 august este ziua lui de naștere și Dumnezeu să ne ajute să o petrecem împreună.”
